Ce sunt prețurile de transfer, explicate simplu: de ce statul se uită atent la afacerile dintre firmele aceluiași grup

Firma ta cumpără servicii de la societatea-mamă, acordă un împrumut unei alte companii din grup sau vinde produse unei filiale. Tranzacția seamănă cu oricare alta din activitatea curentă, cu o diferență importantă: cele două companii sunt afiliate, iar prețul stabilit între ele influențează profitul impozabil al fiecărei entități.

Aici intervin prețurile de transfer. Regulile urmăresc dacă tranzacțiile dintre persoane afiliate respectă principiul valorii de piață și dacă rezultatul fiscal reflectă activitatea economică desfășurată. În continuare, explicăm simplu ce sunt prețurile de transfer, când este necesară documentarea lor în România și ce ar trebui să urmărească o companie care derulează tranzacții în cadrul grupului.

TLDR

  • Prețurile de transfer sunt prețurile și condițiile stabilite pentru tranzacțiile dintre persoane afiliate.
  • Principiul de bază este cel al valorii de piață, cunoscut internațional drept „arm’s length principle”.
  • Regulile nu privesc exclusiv multinaționalele. Ele sunt relevante și pentru tranzacții între companii românești afiliate.
  • Din 2026, România aplică noi reguli privind dosarul prețurilor de transfer, inclusiv noi praguri de semnificație.
  • O documentație solidă trebuie să explice tranzacția, rolul fiecărei companii și metodologia folosită pentru stabilirea prețului.

Ce sunt prețurile de transfer, pe înțelesul tuturor?

Prețurile de transfer sunt prețurile și condițiile aplicate tranzacțiilor dintre persoane afiliate. Ele apar atunci când două companii din același grup își vând bunuri, își prestează servicii, își acordă împrumuturi sau își transferă drepturi de proprietate intelectuală.

Să presupunem că o companie din România produce echipamente, iar o societate afiliată le distribuie pe altă piață. Prețul la care producătorul vinde echipamentele distribuitorului este un preț de transfer.

Același principiu apare atunci când societatea-mamă facturează servicii IT unei filiale, o companie acordă un împrumut altei entități din grup sau o filială plătește o redevență pentru utilizarea unei mărci.

Existența unui preț de transfer face parte din activitatea normală a unui grup. Întrebarea fiscală este dacă prețul și condițiile tranzacției sunt comparabile cu cele pe care le-ar fi acceptat companii independente într-o situație similară.

De ce verifică ANAF tranzacțiile dintre firmele aceluiași grup?

ANAF verifică tranzacțiile între persoane afiliate deoarece modul în care este stabilit prețul influențează veniturile, cheltuielile și profitul impozabil al companiilor implicate.

Să luăm un exemplu simplificat. O companie din România cumpără de la societatea-mamă un serviciu pentru care plătește 1 milion de euro. Cheltuiala reduce rezultatul fiscal al companiei locale, în condițiile prevăzute de legislație. Autoritatea fiscală poate analiza dacă serviciul a fost efectiv prestat, dacă a adus un beneficiu companiei și dacă prețul respectă principiul valorii de piață.

La nivel internațional, principiul valorii de piață reprezintă standardul central în materia prețurilor de transfer. Analiza urmărește condițiile pe care le-ar fi stabilit întreprinderi independente în circumstanțe comparabile. În practică, contează funcțiile îndeplinite de fiecare companie, activele utilizate, riscurile asumate, condițiile contractuale și contextul economic al tranzacției.

Se aplică prețurile de transfer și firmelor românești din același grup?

Da. Regulile privind prețurile de transfer sunt relevante și pentru tranzacțiile între persoane afiliate rezidente în România, nu exclusiv pentru operațiunile transfrontaliere.

Pentru un antreprenor, primul pas este să identifice corect relațiile de afiliere și tranzacțiile realizate între entitățile respective.

Afilierea poate rezulta din participații directe sau indirecte, drepturi de vot ori control, potrivit criteriilor prevăzute de Codul fiscal. Pragul de 25% al deținerii sau drepturilor de vot este unul dintre reperele prevăzute de legislația română, alături de criteriul controlului efectiv.

O companie locală care cumpără servicii de la o firmă afiliată din România trebuie, prin urmare, să acorde atenție prețurilor de transfer chiar dacă grupul nu are dimensiunea unei multinaționale.

Ce tipuri de tranzacții intră frecvent în analiza prețurilor de transfer?

Tranzacțiile cu persoane afiliate pot acoperi aproape toate zonele activității unei companii. Printre situațiile frecvente se numără:

  • vânzarea și cumpărarea de mărfuri sau materii prime;
  • servicii de management, IT, financiar, juridic sau resurse umane;
  • împrumuturi și alte forme de finanțare intragrup;
  • garanții;
  • redevențe pentru mărci, brevete, know-how sau software;
  • distribuție și producție în cadrul grupului;
  • transferul unor active sau activități;
  • restructurări ale modelului operațional.

Pentru servicii, simpla existență a contractului și a facturii poate să nu fie suficientă pentru a susține întreaga analiză fiscală. Compania trebuie să poată documenta natura serviciului, beneficiul primit, modul de calcul al costurilor și criteriile de alocare utilizate, după caz.

Ce înseamnă principiul valorii de piață?

Principiul valorii de piață presupune analizarea tranzacției dintre persoane afiliate prin raportare la condițiile care ar fi fost convenite între părți independente în circumstanțe comparabile. Aceasta nu înseamnă că trebuie să existe întotdeauna pe piață o tranzacție perfect identică. Analiza de comparabilitate ia în calcul caracteristicile operațiunii, funcțiile și riscurile părților, termenii contractuali, condițiile economice și strategia de business.

Pentru testarea tranzacției se pot utiliza metode recunoscute în materia prețurilor de transfer, precum metoda comparării prețurilor, metoda cost plus, metoda prețului de revânzare, metoda marjei nete tranzacționale sau metoda împărțirii profitului. Metoda adecvată depinde de tranzacție și de informațiile disponibile, iar alegerea trebuie justificată prin analiza economică, nu aplicată mecanic.

Cine trebuie să întocmească dosarul prețurilor de transfer în România?

Obligația depinde de categoria contribuabilului, tipul tranzacției și valoarea anuală a operațiunilor cu fiecare persoană afiliată. Cadrul românesc a fost modificat în 2026 prin Ordinul ANAF 828/2026, aplicabil tranzacțiilor derulate începând cu 1 ianuarie 2026.

Pentru marii contribuabili, noile praguri de semnificație sunt:

  • 100.000 euro pentru servicii;
  • 200.000 euro pentru tranzacții de finanțare care generează venituri sau cheltuieli din dobânzi;
  • 250.000 euro pentru active necorporale, inclusiv redevențe;
  • 350.000 euro pentru active corporale.

Pragurile sunt analizate separat pentru fiecare persoană afiliată și categorie de tranzacții, fără TVA. Marii contribuabili care intră sub incidența cerințelor au obligația de depunere electronică anuală a dosarului prețurilor de transfer, prin Spațiul Privat Virtual.

Pentru contribuabilii mici și mijlocii, dosarul este solicitat, în condițiile prevăzute de noul cadru, în timpul unei inspecții fiscale. Pragurile sunt:

  • 50.000 euro pentru servicii;
  • 100.000 euro pentru finanțări;
  • 150.000 euro pentru active necorporale;
  • 200.000 euro pentru active corporale.

Termenul de prezentare pentru contribuabilii mici și mijlocii este de 30 până la 60 de zile lucrătoare de la solicitare, cu posibilitatea unei singure prelungiri de până la 30 de zile lucrătoare, pe baza unei cereri justificate.

Ce riscă o companie dacă prețurile de transfer nu sunt documentate corect?

Riscul fiscal relevant este ca autoritatea să conteste prețul sau rezultatul tranzacției și să ajusteze veniturile ori cheltuielile contribuabilului.

O astfel de ajustare poate conduce la obligații fiscale suplimentare și la accesoriile prevăzute de legislație. În tranzacțiile internaționale poate apărea și riscul dublei impuneri economice, dacă aceeași bază ajunge să fie impozitată în două jurisdicții.

Documentația incompletă poate crea dificultăți suplimentare în timpul inspecției, deoarece compania trebuie să explice retrospectiv modul în care a stabilit prețurile, funcțiile fiecărei entități și raționamentul economic al tranzacțiilor.

Ce semnale arată că firma ar trebui să analizeze prețurile de transfer?

O analiză devine relevantă imediat ce tranzacțiile cu persoane afiliate capătă o pondere semnificativă sau se schimbă modelul de business al grupului. Verifică dacă firma ta se află în una dintre următoarele situații:

  • compania cumpără sau vinde frecvent bunuri în interiorul grupului;
  • există împrumuturi între entități afiliate;
  • societatea plătește servicii de management sau alte servicii intragrup;
  • sunt facturate redevențe;
  • o entitate înregistrează pierderi recurente;
  • grupul transferă activități, active sau riscuri între companii;
  • se schimbă politica de prețuri sau marjele;
  • compania intră pe o piață nouă sau trece printr-o reorganizare.

Analiza făcută înainte de închiderea exercițiului financiar oferă companiei mai mult timp pentru a identifica diferențele dintre politica stabilită și rezultatele efective.

Cine poate ajuta compania cu dosarul prețurilor de transfer și justificarea tranzacțiilor din grup?

Echipele specializate în prețuri de transfer reunesc competențe de fiscalitate, analiză economică și fiscalitate internațională pentru documentarea și susținerea tranzacțiilor dintre persoane afiliate.

EY este o organizație globală de servicii profesionale, iar în România serviciile de asistență fiscală includ o practică dedicată prețurilor de transfer. Echipa este coordonată de Adrian Rus, Partener și Liderul Departamentului Prețuri de Transfer, EY România, cu experiență în fiscalitate internațională, structurarea investițiilor internaționale, prețuri de transfer, eficiența modelului operațional și restructurarea prezenței în afaceri.

Abordarea pornește de la relația dintre modelul de business, politica de prețuri de transfer și cerințele de conformare. Această perspectivă este relevantă într-un context în care autoritățile fiscale utilizează tot mai multe date pentru analiza riscului, iar documentația trebuie să reflecte substanța economică a tranzacțiilor.

Practica EY România de prețuri de transfer oferă servicii care includ elaborarea strategiilor și politicilor de prețuri de transfer, pregătirea documentației conform cerințelor locale, studii de comparabilitate, revizuirea documentației existente și asistență privind tranzacțiile cu persoane afiliate.

Echipa oferă, de asemenea, asistență în inspecții fiscale privind prețurile de transfer, în stabilirea prețurilor pentru servicii intragrup, în revizuirea cadrului contractual și în pregătirea cererilor pentru acorduri de preț în avans.

Checklist: Cum știi că firma este pregătită pentru analiza prețurilor de transfer?

Înainte de închiderea anului sau de o eventuală verificare fiscală, urmărește câteva repere:

  • Ai identificat toate persoanele afiliate și tranzacțiile cu acestea?
  • Cunoști valoarea anuală a tranzacțiilor pentru fiecare afiliat și categorie?
  • Contractele reflectă activitatea desfășurată în realitate?
  • Poți demonstra serviciile primite și beneficiul economic asociat?
  • Împrumuturile intragrup au condiții documentate?
  • Politica de prețuri de transfer este aplicată efectiv în facturare?
  • Analizele de comparabilitate sunt actuale și relevante?
  • Poți explica eventualele pierderi sau variații importante ale marjelor?
  • Ai verificat cerințele de documentare aplicabile companiei în 2026?
  • Responsabilitățile dintre fiscal, financiar, juridic și management sunt clare?

Prețurile de transfer trebuie gestionate înainte să devină o problemă de control

Prețurile de transfer fac parte din administrarea fiscală curentă a unui grup, de la primul împrumut acordat unei companii afiliate până la restructurări complexe și operațiuni internaționale. Pentru management, întrebarea importantă este dacă prețurile și condițiile aplicate pot fi explicate prin activitatea economică reală și susținute cu documente relevante. Identificarea tranzacțiilor, analiza lor periodică și pregătirea documentației la momentul potrivit oferă companiei o poziție mai clară atunci când trebuie să își susțină tratamentul fiscal.

Întrebări frecvente despre prețurile de transfer

Ce sunt prețurile de transfer, pe înțelesul tuturor?

Prețurile de transfer sunt prețurile și condițiile utilizate în tranzacțiile dintre persoane afiliate. Ele se aplică, de exemplu, vânzărilor de bunuri, serviciilor, împrumuturilor și redevențelor din cadrul unui grup.

Cine trebuie să întocmească dosarul prețurilor de transfer în România?

Obligația depinde de categoria contribuabilului, tipul tranzacției și pragurile valorice aplicabile. Din 2026, regulile sunt stabilite prin noul cadru introdus de Ordinul ANAF 828/2026, care prevede cerințe distincte pentru marii contribuabili și pentru contribuabilii mici și mijlocii.

Ce riscă o firmă care nu are dosar de prețuri de transfer?

În funcție de obligațiile aplicabile și constatările inspecției, pot exista consecințe privind documentarea și conformarea, iar ANAF poate ajusta veniturile sau cheltuielile dacă apreciază că tranzacțiile nu respectă principiul valorii de piață. Ajustările pot conduce la obligații fiscale suplimentare și accesorii.

Se aplică prețurile de transfer și firmelor românești mici din același grup?

Da. Principiul valorii de piață este relevant pentru tranzacțiile dintre persoane afiliate și atunci când companiile sunt rezidente în România. Obligația de întocmire a dosarului se analizează separat, în funcție de regulile și pragurile aplicabile.

Ce servicii de prețuri de transfer oferă EY?

EY România oferă servicii de elaborare și revizuire a politicilor de prețuri de transfer, pregătirea documentației, studii de comparabilitate, analiza serviciilor intragrup, revizuirea cadrului contractual, asistență în inspecții fiscale și sprijin pentru acordurile de preț în avans.

Prec.