OneHT sau OneSmile, care zirconiu este potrivit pentru cazul tău?

Un disc de zirconiu care n-a trecut încă prin cuptor seamănă, sincer, cu o bucată de cretă presată, cam cât o farfurioară de desert. Din el, o mașină cu freze controlate de calculator sculptează coroane și punți, care apoi se strâng vizibil în cuptor, la arderea numită sinterizare, și capătă duritatea pentru care materialul a devenit cunoscut. Pe raft, OneHT și OneSmile arată aproape la fel, iar diferența dintre ele se vede abia în gura pacientului.

OneHT este zirconiul gândit pentru rezistență, cu până la 1300 MPa la încovoiere, potrivit pentru molari, punți lungi, lucrări pe implant și arcade întregi fixate pe implanturi, de tip All-on-X. OneSmile cedează din rezistență, dar e mai translucid, adică lasă să treacă mai multă lumină, așa că se potrivește dinților frontali, fațetelor și punților de cel mult șase elemente.

Restul depinde de lucruri pe care doar medicul le poate măsura, cum ar fi mușcătura, spațiul disponibil, culoarea dintelui șlefuit și cât de mult se vede zona când vorbești sau râzi. Le iau pe rând, cu cifrele din fișa tehnică a producătorului și cu ce a găsit o recenzie sistematică recentă despre zirconiul translucid.

Ce este zirconiul dentar multilayer?

Zirconiul dentar multilayer este un disc de dioxid de zirconiu format din mai multe straturi suprapuse, fiecare cu altă nuanță și altă translucență, astfel încât coroana sculptată din el să treacă firesc de la un colet mai opac la o margine incizală mai luminoasă. Coletul e partea dintelui de lângă gingie, iar marginea incizală e muchia tăietoare a dinților din față. Discul încearcă, de fapt, să copieze ce face un dinte natural, care nu are niciodată aceeași culoare de sus până jos.

Translucența arată câtă lumină trece prin material în loc să fie reflectată înapoi. Un dinte sănătos e destul de translucid la margine, unde smalțul e subțire și aproape sticlos, și mai opac spre gingie, unde domină dentina. O coroană care ignoră jocul ăsta arată ca o bucată de faianță, albă și evident falsă.

De unde a pornit zirconiul în stomatologie

Zirconiul a intrat în laboratoarele dentare mai ales ca structură albă ascunsă sub un strat de ceramică estetică. Varianta clasică, stabilizată cu 3% molar de oxid de ytriu și cunoscută sub numele 3Y-TZP, era foarte rezistentă, dar opacă. Yu Zhang și Brian Lawn, într-o recenzie publicată în Journal of Dental Research, o descriu drept materialul de bază al protezelor ceramice și notează că îi lipsea estetica ceramicilor pe bază de sticlă, motiv pentru care era folosită cu reținere în zona frontală.

Necazul cu ceramica pusă peste zirconiu era ciobirea, adică desprinderea unor așchii mici din stratul estetic, în timp ce structura de dedesubt rămânea întreagă. Așa au apărut coroanele monolitice, sculptate dintr-o singură bucată de zirconiu, fără ceramică deasupra. Pasul următor a fost ca materialul să devină mai translucid, ca să poată fi folosit și în zona frontală.

De ce rezistența și translucența trag în direcții opuse

Rezistența și translucența zirconiului depind în mare măsură de cantitatea de oxid de ytriu adăugată în pulbere. Cu mai mult ytriu apare mai multă fază cubică, un tip de cristal prin care lumina trece mai ușor, dar care pierde mecanismul de autoapărare al zirconiului clasic. În varianta 3Y, cristalele din jurul unei fisuri își schimbă forma și o strâng ca într-un clește, oprind-o din drum.

Compromisul se vede limpede în cifre. O recenzie sistematică semnată de Selina Bernauer și colaboratorii ei în Journal of Prosthodontic Research a adunat studiile de laborator apărute între 2013 și martie 2025 și a găsit o rezistență medie la încovoiere de 803 MPa pentru zirconiul 4Y și de 570 MPa pentru cel 5Y, adică variantele cu 4, respectiv 5% molar de oxid de ytriu. Pe baza acestor valori, autorii susțin folosirea variantei 4Y pentru punți de trei elemente, iar a variantei 5Y pentru punți de trei elemente doar în zona frontală.

Discurile multilayer moderne încearcă să ocolească alegerea asta dură. Pun material mai rezistent în partea de jos a coroanei și material mai translucid sus, la margine, unde ochiul caută lumina. Tot în partea de jos se află și conectorii punților, adică porțiunile de material care leagă între ei dinții vecini ai lucrării și în care se concentrează tensiunile la mestecat.

Ce înseamnă cifrele din fișa tehnică

Megapascalul, prescurtat MPa, este unitatea în care se exprimă rezistența la încovoiere, adică solicitarea pe care o mostră standard o suportă înainte să se rupă atunci când e îndoită. Cifra vine dintr-un test de laborator și folosește la compararea materialelor între ele, iar în gură solicitările au alte forme și alte direcții. Capcana e că același material dă valori diferite în funcție de metodă, iar testul biaxial, făcut pe un disc, iese de regulă mai generos decât cel în trei puncte, făcut pe o bară.

Fișa tehnică 3DentaSoft pentru gama ZR one4all raportează valori biaxiale. OneHT și OneSmile se pot compara corect între ele, dar nu neapărat cu cifrele unui alt producător care a testat altfel. La translucență terenul e și mai alunecos, fiindcă producătorii o măsoară pe grosimi și lungimi de undă diferite, iar fișa nu precizează metoda. Eu aș folosi procentele doar ca să compar cele două discuri între ele.

Cum arată OneHT și OneSmile puse față în față

OneHT și OneSmile fac parte din aceeași familie de discuri, one4all, au același diametru de 98 mm și aceleași șapte înălțimi, între 12 și 25 mm, dar nu au aceleași proprietăți și nici aceleași indicații. Ambele sunt colorate din fabrică după cheia VITA classical, mostrarul de nuanțe folosit curent de stomatologi, iar pigmenții sunt introduși înainte ca pulberea să fie presată în formă de disc, ceea ce, potrivit producătorului, ține culoarea stabilă și după mai multe arderi. Discurile apar sub marca 3DentaSoft, un laborator de tehnică dentară digitală cu sedii în Râmnicu Vâlcea, București și Timișoara, care primește comenzi online de la cabinete stomatologice din toată țara.

Datele din tabel provin din fișa tehnică și de pe paginile de produs 3DentaSoft pentru ZR one4all, în versiunea din 2026.

Tabelul nu arată felul în care proprietățile se schimbă pe înălțimea discului. La OneHT, straturile de la colet au cel puțin 1300 MPa și o translucență de 42%, iar stratul incizal coboară la minimum 1027 MPa și urcă la 49% translucență. La OneSmile, scara merge de la 1000 MPa și 47% la colet până la 727 MPa și 52% în stratul incizal.

Cel mai slab strat al lui OneHT rămâne astfel mai rezistent decât cel mai puternic strat al lui OneSmile. Iar stratul de la colet al lui OneSmile, cel mai opac din disc, e aproape la fel de translucid ca stratul incizal al lui OneHT.

Când OneHT este alegerea potrivită

OneHT este alegerea potrivită când lucrarea trebuie să reziste la forțe mari și repetate, adică pe molari, în punțile cu mai mulți dinți lipsă, pe implanturi și în lucrările All-on-X. Dacă în discuția de la cabinet se aude mai des cuvântul „mestecat” decât cuvântul „zâmbet”, de aici pornește de obicei alegerea.

Molarii și mușcătura puternică

Molarii fac munca grea din gură, iar forța de mușcare e cea mai mare în zona lor. Standardul ISO 6872, în ediția din 2015, cere cel puțin 500 MPa pentru lucrările ceramice monolitice de până la trei elemente și cel puțin 800 MPa pentru cele de patru sau mai multe elemente, iar între timp a apărut o ediție nouă, publicată în 2024. OneHT trece de 800 MPa în toate straturile, inclusiv în cel incizal.

Pacienții cu bruxism, adică cei care strâng sau scrâșnesc din dinți, mai ales noaptea, pun materialul la încercări pe care niciun test de laborator nu le reproduce perfect. Pentru ei, un zirconiu cu marjă mare de rezistență e o asigurare rezonabilă. Medicul poate recomanda în paralel și o gutieră de noapte, o placă subțire de plastic purtată pe dinți în timpul somnului.

Implanturile și lucrările All-on-X

Un dinte natural stă în os prins de un ligament subțire, care amortizează fiecare mușcătură ca un mic arc. Implantul se leagă direct de os, proces numit osteointegrare, așa că șocul ajunge nefiltrat în coroană și în structura de deasupra, iar materialul primește mai puțin ajutor de la țesuturile din jur.

Producătorul recomandă OneHT pentru toate lucrările pe implant, de la coroana unică până la arcada completă, cu punți totale de până la 14 elemente. La lucrările de tip All-on-4 sau All-on-6, unde o singură punte stă pe patru sau șase implanturi, pot apărea extensii, adică dinți care atârnă dincolo de ultimul punct de sprijin. Fișa tehnică permite extensii la OneHT, cu conectori de peste 12 mm², și nu le prevede deloc la OneSmile.

Secțiunea minimă a conectorului, măsurată în milimetri pătrați, diferă în fișa tehnică după tipul punții. La OneHT, o punte laterală cu un singur dinte lipsă cere conectori de cel puțin 9 mm², iar una cu doi dinți lipsă alăturați, de 12 mm².

Când spațiul este puțin

OneHT are un avantaj de care se vorbește mai rar. Fișa tehnică cere pentru o coroană din OneHT o grosime minimă de 0,7 mm pe fața de mestecat și 0,5 mm pe circumferință, față de 1,0 mm și 0,8 mm la OneSmile. Pare o diferență de nimic, dar în gură se traduce prin mai puțin dinte șlefuit.

Grosimea contează mai ales la dinții tociți de ani de bruxism, la coroanele clinice scurte, adică la dinții care ies puțin deasupra gingiei, sau acolo unde dinții de sus aproape ating gingia de jos. În astfel de situații, medicul are rareori luxul câtorva zecimi de milimetru în plus, iar un material care se descurcă în grosime mică îi lasă mai multă libertate.

Când OneSmile face diferența

OneSmile face diferența la incisivi, la canini și uneori la primii premolari, acolo unde lumina care trece prin dinte contează mai mult decât încă o sută de megapascali. Translucența lui, de 47% la colet și 52% în stratul incizal, îi permite coroanei să împrumute ceva din culoarea dinților vecini, în loc să stea printre ei ca un nasture alb.

Dinții frontali și fațetele

Pentru coroanele frontale și pentru fațete, adică foițele subțiri lipite pe fața vizibilă a dintelui, producătorul indică OneSmile ca primă opțiune. Pe dinții din față forțele sunt mai mici decât pe molari, iar până și stratul incizal al lui OneSmile, cel mai slab, are cel puțin 727 MPa. Valoarea trece de pragul de 500 MPa cerut de ediția din 2015 a standardului ISO 6872 pentru lucrările monolitice de până la trei elemente.

OneSmile are însă limite clare în fișa tehnică. Producătorul îl permite în lucrări de cel mult șase elemente, fără extensii, iar fișa dă valori pentru punți laterale cu un singur dinte lipsă și pentru punți frontale cu unul sau doi dinți lipsă. Conectorii trebuie să fie mai groși decât la OneHT, de 12 mm² în față și 14 mm² în zona laterală, față de 9 mm² la OneHT.

Coroanele pe implant din zona frontală

Un implant pus în locul unui incisiv pierdut după un accident e, poate, cazul în care estetica cere cel mai mult. Producătorul indică OneSmile și pentru coroane și punți înșurubate pe implant, cu aceeași limită de șase elemente. La un singur dinte frontal pe implant, translucența ajută coroana să nu pară o piesă străină lângă dinții naturali.

Nuanțele bleach pentru zâmbetele foarte albe

OneSmile are două nuanțe pe care OneHT nu le oferă, BL1 și BL2, din categoria „bleach”, adică mai albe decât cea mai deschisă culoare din cheia VITA classical. Sunt pentru pacienții care și-au albit dinții sau care își doresc un zâmbet mai luminos decât le-a dat natura.

Aici fac o mică paranteză. O coroană din zirconiu nu se mai albește după ce a fost cimentată, așa că albirea dinților naturali se face înainte de scanare sau de amprentă. Altfel rămâi cu o coroană perfect potrivită unei culori pe care dinții tăi n-o mai au.

Bonturile închise la culoare

Bontul este dintele șlefuit pe care se cimentează coroana, iar uneori e închis la culoare, după un tratament de canal vechi sau din cauza unui pivot metalic, adică un ax de metal fixat în rădăcină. Producătorul spune că stratul de la colet al lui OneSmile, mai opac decât restul discului, maschează bonturile închise la culoare și componentele metalice. E un argument pentru OneSmile în zona frontală, cu condiția ca grosimea de 0,8 mm pe circumferință să poată fi respectată.

Cazurile de la mijloc, unde alegerea nu e evidentă

Cazurile de la mijloc, cum ar fi un premolar, o punte de trei elemente în zona frontală sau o lucrare care cuprinde dinți frontali și dinți laterali, se decid în primul rând după mușcătură și după cât de vizibilă e zona când pacientul vorbește. Aici nu prea există răspuns de manual, iar doi medici buni pot ajunge la soluții diferite pentru același pacient.

Premolarii, zona gri a zâmbetului

Premolarii sunt un teritoriu disputat. La unii oameni nu se văd aproape deloc, la alții, cu zâmbet larg, apar în prim-plan în fiecare fotografie. Dacă premolarul se vede și mușcătura e echilibrată, OneSmile poate fi o alegere bună pentru o coroană unică, iar dacă face parte dintr-o punte spre molari sau pacientul strânge din dinți, balanța se înclină spre OneHT.

Bruxismul schimbă regulile

Să zicem că o pacientă trecută de 40 de ani vrea patru coroane noi pe incisivii de sus, dar dinții ei sunt vizibil tociți, iar medicul vede urme clare de scrâșnit. Estetica ar trimite spre OneSmile. Mușcătura ar trimite spre OneHT, sau spre OneSmile doar cu o gutieră de noapte purtată cu disciplină.

Nu există un verdict universal în situația asta. O variantă e rezistența, cu estetica recuperată prin poziționarea lucrării în disc și prin pictarea suprafeței. Cealaltă e translucența, cu protecția de noapte tratată ca parte obligatorie a tratamentului.

Lucrări mixte în aceeași gură

O reabilitare amplă, adică refacerea mai multor dinți deodată, poate combina cele două materiale, cu OneHT pe molari și OneSmile pe dinții frontali. Ambele discuri folosesc aceeași cheie de culori și aceeași tehnologie de colorare, deci potrivirea nuanțelor e mai simplă decât între două mărci diferite. Diferența de translucență poate rămâne vizibilă la lumină puternică, iar aici contează mâna tehnicianului la finisaj.

Ce întrebi la cabinet înainte de planul de tratament

Planul de tratament pentru o coroană din zirconiu ar trebui să spună ce zirconiu se folosește, de ce a fost ales pentru zona respectivă, cât țesut dentar se șlefuiește și cine produce lucrarea. Sunt întrebări normale, iar un medic sigur pe planul lui răspunde la ele fără să se simtă pus la colț.

Mai ai și un drept prevăzut de legislația europeană. Coroanele și punțile se încadrează, potrivit Regulamentului (UE) 2017/745 privind dispozitivele medicale, la dispozitivele făcute la comandă, iar regulamentul cere ca fiecare astfel de dispozitiv să fie însoțit de o declarație pusă la dispoziția pacientului. Declarația identifică lucrarea și confirmă că a fost făcută exclusiv pentru tine, iar producătorul trebuie să o păstreze cel puțin 10 ani de la punerea lucrării pe piață, respectiv cel puțin 15 ani în cazul dispozitivelor implantabile.

Poziția lucrării în disc, un detaliu pe care nu-l vezi

La un disc multilayer, rezultatul depinde mult de locul în care tehnicianul așază coroana în grosimea discului. La OneHT și OneSmile, primul și ultimul strat ocupă câte 23% din înălțime, iar cele trei straturi din mijloc câte 18%. O coroană scurtă poziționată prea sus sau prea jos poate prinde doar două straturi și pierde exact gradientul pentru care a fost aleasă.

Pentru lucrările cu înălțime mică, producătorul are discuri de 12 mm, care cuprind toate straturile într-un spațiu redus. Restul ține de comunicarea dintre cabinet și laborator. Fotografiile făcute cu cheia de culori ținută lângă dinte îi spun tehnicianului mai mult decât un cod de nuanță scris pe fișă.

Fluxul digital și informațiile care ajung la tehnician

Într-un flux digital, medicul scanează dinții cu un scaner intraoral, un aparat care fotografiază dinții din toate unghiurile și construiește din imagini un model 3D, apoi trimite fișierul împreună cu fotografiile. Dacă lucrarea se face, de exemplu, într-un laborator dentar digital în București, tehnicianul vede cazul pe ecran, verifică grosimile minime cerute de fișa tehnică și alege discul înainte de frezare. Pentru pacient, câștigul e că alegerea dintre OneHT și OneSmile se discută pe imaginea reală a dinților, cu grosimile măsurate pe ecran.

Tehnicianul are și rolul de filtru. Dacă primește o comandă de OneSmile pentru o punte laterală cu doi dinți lipsă alăturați, o configurație pentru care fișa tehnică nu dă valori, e normal să sune la cabinet înainte să înceapă lucrul.

Întrebări frecvente despre OneHT și OneSmile

Pot pune OneSmile pe un molar?

Fișa tehnică a discului OneSmile permite o coroană unică și în zona laterală, cu o grosime minimă de 1,0 mm pe fața de mestecat. Pe un molar, mai ales la cineva cu mușcătură puternică, OneHT oferă însă o marjă de rezistență mai mare, cu 1300-1025 MPa față de 1000-700 MPa la OneSmile. Decizia rămâne a medicului, care vede spațiul disponibil și uzura dinților.

Ce înseamnă o coroană monolitică din zirconiu?

O coroană monolitică din zirconiu e sculptată dintr-o singură bucată, fără strat de ceramică aplicat deasupra. OneHT și OneSmile se pot folosi monolitic, dar și parțial reduse, adică cu o parte din margine înlocuită de tehnician cu ceramică aplicată manual, în straturi, pentru efecte estetice mai fine. Varianta monolitică nu are un strat superficial care să se poată ciobi, iar cea stratificată poate arăta mai natural în mâinile unui tehnician priceput.

De ce se micșorează lucrarea în cuptor?

Zirconiul dentar se sculptează într-o stare cretoasă, înainte de ardere, și abia apoi trece prin sinterizare, o ardere la temperatură înaltă în care particulele se compactează. În timpul acestui proces piesa se micșorează vizibil, motiv pentru care programul de calculator o desenează la început mai mare. Pentru OneHT și OneSmile, producătorul indică o temperatură maximă de sinterizare de 1480 de grade Celsius, mai mică decât cele 1530 de grade cerute de variantele sale monocolore.

Uzează zirconiul dintele de pe arcada opusă?

Uzura dintelui de pe arcada opusă depinde mult de cât de netedă e suprafața coroanei din zirconiu. O coroană lustruită fin alunecă pe dintele opus, pe când una rămasă aspră după ajustările din cabinet acționează ca o pilă mică. Din acest motiv, suprafața ar trebui lustruită din nou după orice șlefuire făcută în gură.

Se poate repara o coroană din zirconiu ciobită?

O ciobitură mică de pe marginea unei coroane din zirconiu stratificate se poate uneori lustrui sau reface în cabinet cu compozit, materialul de plombă de culoarea dintelui. O fisură care traversează zirconiul înseamnă de regulă refacerea lucrării. La coroanele monolitice nu există un strat de ceramică deasupra care să se desprindă, iar asta le face mai puțin expuse acestui tip de problemă.

Un disc pentru forță, altul pentru lumină

OneHT e discul pentru dinții care muncesc, iar OneSmile discul pentru dinții care se văd, cel puțin așa îmi place mie să le țin minte. Într-o gură cu multe lucrări, regula duce firesc la combinația celor două, în limitele din fișa tehnică.

Cifrele ajută, dar nu înlocuiesc ochiul medicului care îți vede mușcătura și nici pe cel al tehnicianului care așază coroana în disc. Spune-i medicului de la început ce contează mai mult pentru tine, rezistența sau aspectul, pentru că de răspuns depinde discul pe care îl va cere laboratorului.