Strung- Se numeste strung un set de masini si unelte care permit prelucrarea, filetarea, taierea, forarea, deplasarea si taierea bucatilor de forma geometrica.
Aceste masini-unelte functioneaza prin rotirea piesei care urmeaza sa fie prelucrata, in timp ce una sau mai multe unelte de taiere sunt impinse intr-o miscare reglementata inainte pe suprafata piesei, taind cipul in functie de conditiile tehnologice de prelucrare corespunzatoare.
Vezi de asemenea scule pentru canelare astfel incat sa ai toate dotarile necesare pentru strungul tau.
Instrumentul de taiere este montat pe un carucior care se deplaseaza pe ghidaje sau sine paralele cu axa de rotatie a piesei care este rotita, numita axa x; pe acest vagon exista un altul care se misca in functie de axa z, intr-o directie radiala fata de piesa care este intoarsa si poate exista un al treilea carucior care poate fi inclinat, pentru a face conuri si unde este sustinuta turnuletului de scule.
Cand caruciorul principal misca instrumentul de-a lungul axei de rotatie, acesta produce deplasarea piesei, iar cand transportul transversal se misca perpendicular pe axa de simetrie a piesei, se efectueaza operatiunea numita aliniere.
Copiatorul, strungurile automate si numerice de comanda au sisteme care permit celor doua carucioare sa functioneze simultan, realizand deplasari conice si sferice. In cazul strungurilor paralele, au montat un al treilea carucior, actionat manual si rotativ, numit charriot, atasat la caruciorul transversal. Cu charriotul inclinat la gradele necesare, este posibil sa se mestereasca conuri. Deasupra charriotului este fixat turnul sculei.
Materialele cu care piesele pot fi prelucrate pe strunguri pot fi diverse, din otel si fonta printre cele cu o duritate mai mare; bronz si alama- mai moi; ajungand sa transforme chiar si cele mai plastice, cum ar fi nailonul, de exemplu.
Istorie a strungului
Strunguri antice
Existenta strungurilor a fost atestata cel putin din anul 850 i.Hr.C. Cea mai veche imagine cunoscuta este pastrata in mormantul unui mare preot egiptean pe nume Petosiris (secolul al IV-lea i.Hr..C.).
Timp de secole strungurile au functionat conform sistemului „arcului de vioara”. In secolul al XIII-lea a fost inventata pedala flexibila si strungul stalpului, care au avut avantajul de a fi actionate cu piciorul in loc de maini, cu care erau libere pentru alte sarcini. In secolul al XV-lea au aparut alte doua imbunatatiri: actionarea centurii si mecanismul manivelei.
Strunguri mecanice
La inceputul Revolutiei Industriale din Anglia, in secolul al XVII-lea, au fost dezvoltate strunguri capabile sa modeleze o piesa metalica. Dezvoltarea strungului industrial greu pentru metale in secolul al XVIII-lea a facut posibila productia in masa a pieselor de precizie:
- Anii 1780: Jacques de Vaucanson construiesteun strung cu suporturi de scule glisante.
- In anul 1797: Henry Maudslay si David Wilkinsonimbunatatesc inventia lui Vaucanson, permitand instrumentului de taiere sa avanseze cu viteza constanta.
- in 1820: Thomas Blanchard inventeaza copiatorul strungului.
- anii 1840: dezvoltarea strungului revolver
In 1833, Joseph Whitworth s-a stabilit pe cont propriu la Manchester. Proiectele si realizarile sale au avut o influenta fundamentala asupra altor producatori ai timpului. In 1839 a brevetat un strung paralel pentru deplasare si filetare cu o banca de ghidaje plate si trasura transversala automata, care a avut o mare acceptare.
Doua strunguri care incorporeaza elemente ale brevetelor lor sunt pastrate astazi. Una dintre ele, construita in 1843, este pastrata la Muzeul de Stiinta din Londra. Cealalta, construita in 1850, este pastrata in Muzeul Birmingham.
In 1850 a fost situat in Ferrería de San Blas de Sabero, Leon, fabrica de fier apartinand Societatii Palentina-Leonesa de Minas, un strung pentru a transforma laminoarele, este in prezent expusa in Muzeul otelului si mineritului din Castilla – Leonn din Sabero, in acelasi loc in care a fost localizata cu mai mult de 160 de ani in urma.
Introducerea controlului numeric computerizat
Strungul de comanda numerica este un exemplu de automatizare programabila. Acesta a fost conceput pentru a adapta variatiile in configuratia produsului. Aplicarea sa principala se concentreaza pe volume medii de productie de piese simple si volume medii si scazute de productie de piese complexe. Unul dintre cele mai importante exemple de automatizare programabila este controlul numeric in fabricarea pieselor metalice. Controlul numeric (CN) este o forma de automatizare programabila in care echipamentul de prelucrare este controlat prin numere, litere si alte simboluri.
Aceste numere, litere si simboluri sunt codificate intr-un format adecvat pentru a defini un program de instructiuni pentru a dezvolta o anumita sarcina. Cand activitatea in cauza se modifica, programul de instructiuni se modifica. Capacitatea de a schimba programul face NC corespunzatoare pentru volumele de productie mici sau medii, deoarece este mai usor sa scrieti programe noi decat sa faceti modificari la echipamentul de prelucrare.
Prima dezvoltare in domeniul controlului numeric a fost facuta de inventatorul american John T. Parsons (Detroit, 1913-2007), impreuna cu angajatul sau Frank L. Stulen, in anii 1940. Conceptul de control numeric a implicat utilizarea datelor intr-un sistem de referinta pentru a defini suprafetele de contur ale elicelor unui elicopter.
