Dacă România ar fi fost o persoană, probabil că ar fi trimis deja o scrisoare oficială de protest la adresa candidatului Călin Georgescu, solicitând retragerea afirmației că țara noastră este „un stat slab, sărac și înapoiat.” Dar cum România nu vorbește în mod direct, îi rămâne doar să demonstreze contrariul prin fapte, statistici și, din păcate, ironia sorții. În acest joc de imagine, cine pierde de fapt? Țara sau cel care o denigrează?
O țară „slabă” cu pașaport de locul 13 mondial
România, etichetată ca „slabă” de Călin Georgescu, pare totuși suficient de puternică să-și propulseze cetățenii pe locul 13 în clasamentul pașapoartelor globale. Asta înseamnă acces la 179 de destinații fără vize complicate – un lux pentru orice „stat înapoiat”. Într-un colț de lume unde granițele se închid mai des decât se deschid, să ai libertate de mișcare este o forță. Și totuși, viziunea candidatului Călin Georgescu ignoră aceste detalii care ar putea umbri discursul său suveranist.
Cum arată „sărăcia” în cifre
„Sărăcia” României, așa cum o vede candidatul, a fost de fapt o lecție de economie în ultimii 30 de ani. PIB-ul a crescut de la 38,5 miliarde USD în 1990 la peste 250 miliarde USD în 2020. Sărac poate fi doar cel care refuză să vadă această evoluție. Dar poate că ironia stă tocmai aici: sărăcia economică pe care o invocă domnul Georgescu ar putea deveni realitate dacă planul său de ieșire din Uniunea Europeană și NATO ar prinde vreodată contur. Cine ar mai investi într-o Românie izolată, înconjurată de incertitudine și fără un scut de protecție în fața contextului geopolitic actual?
Siguranța națională, între trecut și viitor
România „slabă” are o poziție decentă în clasamentul Global Firepower, locul 47 din 145, fiind un jucător regional relevant. Dar să ne imaginăm pentru un moment cum ar arăta această „slăbiciune” într-o țară fără sprijin NATO, în mijlocul unui război la graniță. Viziunea candidatului Călin Georgescu de a întoarce România la „suveranitate absolută” ar putea deveni un spectacol tragic, cu o armată subfinanțată și lipsită de alianțe strategice. Cei care cred în acest scenariu sunt fie naivi, fie dezinformați – două calități ideale pentru susținătorii extremei drepte.
Poporul, între promisiuni și dezamăgiri
Planurile candidatului, de la închiderea granițelor economice până la o „autonomie” iluzorie, nu sunt doar utopice, ci și profund periculoase. România nu ar deveni un stat suveran, ci unul vulnerabil, la mâna unor puteri globale care nu ar ezita să profite de o asemenea izolare.
Așadar, cine are problema de imagine? România, cu toate contradicțiile și dificultățile ei, rămâne un stat care își construiește viitorul în pofida provocărilor. Candidatul Călin Georgescu, pe de altă parte, propune un trecut glorios reinventat, plin de incertitudini și de riscuri majore. Dacă asta înseamnă „viziune,” atunci poate ar trebui să fim mai atenți la ce ne dorim. Să nu uităm: în politică, orice vis poate deveni coșmar.
