In sistemele corupte, oamenii decenti au doua optiuni: conformarea sau disparitia

Spread the love

Aparitia unei noi specii de bancheri “onesti” ar reusi sa ne protejeze impotriva unor dezastre financiare in viitor. Insa pana cand vom recunoaste ca sistemul in sine este defect, bancile vor continua sa transforme angajatii obisnuiti in escroci fara rusine si comercianti care se imbogatesc peste noapte.

Conbinatori, gainari, jucatori la bursa, escroci… iti ofera o satisfactie aparte sa le spui pe numele real acestor escroci si poate fi chiar singura satisfactie pe care oamenii de rand o au. Dar este, de asemenea, in mod straniu, si ceva destul de naiv. Pentru ca asta presupune ca persoanele mai bune si mai oneste nu vor ajunge si ele la un moment dat sa manipuleze ratele dobanzilor in interesul propriu sau sa vanda in mod inselator produse financiare diverse.

Toate indiciile din numeroasele scandaluri ale ultimilor ani arata ca nu sociopatii creaza culturi putrede, ci dimpotriva, culturile inchise, arogante, inexplicabile sunt cele care transforma oamenii obisnuiti in sociopati. Du o Mama Teresa, un Nelson Mandela sau un Sfantul Francis din Assisi, toti tineri, pe ringul bursei de la Barclays si poti sa pariezi pe cat vor rezista pana cand se vor implica pana la gat in scam-uri si combinatii!
Si totusi… un mit in stil hollywoodian al izbavirii personale planeaza in aer. Vince Cable a spus pentru Stirile de la Channel 4 ca “lacomia si coruptia au patruns in procent foarte mare in sistemul bancar” si ca institutii precum Barclays Capital sunt “corupte pana in maduva oaselor”.

Ambele fraze sugereaza in mod corect ca problemele sunt fundamentale si de natura institutionala. Dar secretarul de afaceri a conchis apoi cu un apel optimist la o trezire morala personala, ca unica solutie pentru reforma: “exista destui oameni onesti care intra acum in sistemul bancar… care nu fac parte din aceasta cultura putreda si care pot face posibil acest gen de schimbare pe termen lung”.

Puterea onestitatii versus uniformizare

Aceasta este marea iluzie: aceea ca “oamenii decenti” vor face diferenta! Stim ca in sistemele corupte, oamenii onesti ajung sa se confrunte cu doua optiuni: fie se conformeaza realitatii din jur, fie sunt zdrobiti.
Din fericire pentru natura umana, exista intotdeauna oameni buni si morali care privesc la ceea ce se intampla in jurul lor si decid ca nu pot trai cu ei insisi daca accepta. Din nefericire pentru societatea umana, insa, acesti oameni sunt aproape intotdeauna persecutati, marginalizati si distrusi. In sistemele defecte, oamenii decenti sunt acei ciudati diferiti, penibili, care nu fac parte din echipa si “dintre noi”!

Intr-una dintre bancile care au distrus economia Irlandei, Allied Irish Bank, de pilda, trei auditori interni succesivi au ajuns in fata consiliului cu ingrijorari profunde si precise cu privire la practicile de coruptie pe care le-au descoperit. Fiecare pe rand a fost demis sau marginalizat. Ba chiar, intr-unul dintre cazuri, banca a reusit sa il invinuiasca pe denuntator de practicile corupte pe care chiar el le descoperise!
Asta fac sistemele corupte: ele rasplatesc pe cel ascultator cu aprobarea tribului (“bravo, bine ai facut!”) si reformuleaza constiinta drept negativism. Ele inverseaza conceptul de altruism, folosind instinctele legate de decenta si de bun simt – a colabora, a fi “impreuna in asta”, a mentine o etica generala – pentru a normaliza comportamentul sociopat si pentru a face ca decenta sa fie un concept condamnabil.

Chiar si intentiile bune sunt inutile intr-o astfel de lume! Sa luam, de pilda, exemplul episcopilor catolici care au sfarsit prin a conspira si apoi a colabora cu pedofilii, mutandu-i pe acestia din parohie in parohie. Vorbim despre oameni care sunt educati multi ani intr-o gandire morala. Cu totii probabil au visat in copilarie sa devina sfinti, in acelasi mod in care alti baieti au visat sa devina fotbalisti. Cei mai multi dintre ei – luati individual – sunt decenti, plini de mila si bine intentionati. Dar chiar si asa, ei au ajuns sa permita si sa acopere cele mai oribile crime impotriva copiilor…

De ce? Pentru ca au avut prea multa putere. Pentru ca nu a trebuit sa dea socoteala nimanui din afara propriei institutii. Pentru ca au avut o loialitate feroce fata de colegii lor. Pentru ca nu au vrut sa fie ei cei care tradeaza tribul. Pentru ca ceea ca parea scandalos la inceput, a parut normal in timp… Si pentru ca s-au putut convinge pe ei insisi ca, de fapt, totul a fost in serviciul unui scop moral mai important.
Nici bancherii nu difera – de fapt, paralela este una izbitoare. Si ei se scalda in mistere ezoterice ale caror intelesuri le sunt negate neinitiatilor. Si ei au o linie fierbinte cu Instanta Suprema – Piata, in domeniul lor. Si ei opereaza cu lumi inchise care genereaza propriile lor norme morale si o loialitate acerba de trib. Si eu au proprii lor acoliti si adepti adevarati – in acest caz economisti si politicieni – pe care trebuie sa ii asigure ca acest comportament al lor indreptat de fiecare data catre interesul propriu este de fapt pentru un scop foarte bun.

O intreaga ideologie le spune ca lacomia feroce la nivel personal se traduce in mod miraculos intr-un bine social si economic colectiv!
Mai exista si o alta paralela intre bancheri si clerici: fiecare dintre ei au fost deasupra legii. Sau mai degraba, fiecare dintre ei are propriul sau sistem intern de legi: legile canonice pentru clerici, si reglementarile financiare pentru bancheri. Aceste sisteme devin, in realitate, inlocuitoare pentru ceea ce se intelege in general prin criminalitate.

Ajuta un pedofil intr-o societate obisnuita si te poti astepta sa ajungi dupa gratii daca esti prins. Fura un milion de lei dintr-o afacere mica si te duci la fund. Dar fa aceste lucruri in cadrul propriilor coduri interne, iar crimele vor deveni infractiuni tehnice. Rusinea este minimalizata, iar consecintele sunt mult mai usoare.

O schimbare la nivel cultural

Ce se poate face cu privire la asta? Toata lumea vorbeste despre nevoia – asa cum arata si Mervyn King – unei “schimbari reale in cultura industriei”. Dar “cultura” este una ampla. Ne sugereaza ca ne aflam in fata unor practici aparte ale unor triburi exotice, care isi baga oase prin nari sau care se picteaza pe fata. Implica faptul ca ar trebui sa chemam antropologii, mai degraba decat politia.

Nu exista nimic exotic in cultura comerciantilor de scam-uri sofisticate. Filozofii politici stiu de mult timp ca atunci cand oamenii au puterea de a scapa cu neregulile pe care le fac, vor incerca sa scape intotdeauna. In urma cu 2500 de ani, Platon spunea povestea lui Gyges, care gaseste un inel care il face invizibil. In cateva saptamani el se transforma dintr-un pastor inocent intr-un monstru corupt.
Bancherii detin acest inel al invizibilitatii din povestea lui Gyges! Cea mai mare parte a societatii nu poate vedea ce fac, si astfel ei se bucura de nepedepsirea pentru actele care afecteaza alte persoane si societatea ca intreg.
Dar exista si un plus in cazul bancherilor: nu numai ca nu pot fi vazuti deloc, dar nici macar ei nu pot vedea. Cultura bonus si inegalitatea grotesca pe care o sustin creaza o lipsa de conectare la societatea normala. Nimic din ceea ce este acolo nu este real: clientii sunt doar impulsuri pentru masina lor de profit; ratele dobanzilor sunt doar cifre care alimenteaza bonusuri.

Oamenii decenti vor fi intotdeauna invinsi de un astfel de sistem indecent! Adevarata provocare este aceea de a recunoaste ca indecenta sa nu este accidentala, ci inerenta. Aceste institutii sunt prea mari, prea arogante in mod justificabil, prea adesea gudurandu-se pe langa lachei intelectuali si politici si prea detasate de valori sociale si democratice.
Ele au adus lumea pe marginea colapsului economic si au supravietuit cu o schimbare reala foarte mica. Daca democratiile nu le forteaza sa faca exact contrariul, ele se vor astepta pe buna dreptate sa scape de aceste scandaluri de mica amploare.

Post Comment