Suntem suma experiențelor noastre – e o axiomă care se pretează la orice aspect al vieții noastre și nu numai. De fapt, experiențele noastre sunt atât de profund legate de ceea ce ne definește pe fiecare dintre noi, ca indivizi, încât inclusiv creierul nostru este modelat de trăirile noastre empirice.
Afirmația poate părea îndrăzneață la prima vedere, dar dacă ne gândim că fiecare aptitudine dobândită de-a lungul vieții (de la mersul pe bicicletă până la învățarea unei limbi străine) lasă o urmă vizibilă, depistabilă, deci modifică structura creierului nostru, parcă ideea că ne putem modela creierul în funcție de experiențele personale nu mai pare atât de deplasată.
De fapt, creierul nostru e cel mai versatil, adaptabil și flexibil organ – el se modifică în mod necontenit, pe tot parcursul vieții noastre astfel că fiecare experiență, fiecare abilitate, fiecare proces, fiecare operație înregistrată, fiecare noțiune învățată modifică aspectul, organizarea și modul de structurare al creierului nostru prin formarea unei noi conexiuni între neuroni și dezvoltarea rețelei neuronale existente.
Să luăm un exemplu concret – conform unui studiu comparativ, șoferii de taxi ar avea mai multă materie cenușie în hipocamp (dacă nu ești familiarizat cu termenul, îți spunem noi că face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată și totodată este zona din creierul nostru considerată responsabilă de apitudini precum recunoașterea spațială, orientare și navigare) decât șoferii de autobuz. Desigur că explicația ar fi că șoferii de taxi trebuie să memoreze tot orașul în timp ce șoferii de autobuz trebuie să rețină o singură rută, utilizată în mod curent.
Ar fi însă eronat să concluzionăm că procesul de modelare a creierului este corelat exclusiv cu activitatea noastră, de fapt tot ceea ce ne definește pe noi, ca indivizi, deci inclusiv sentimentele și gândurile noastre au un efect formator asupra creierului, adică lasă urme fizice. Altfel spus, comportamentul și până la urmă stilul de viață participă activ la construcția și modelarea creierului nostru.
Repetiția e mama învățăturii… la propriu
Specialiștii au arătat că legăturile dintre neuronii noștri pot deveni mai puternice sau dimpotrivă, se pot degrada în funcție de frecvența de utilizare. Dacă antrenăm anumite conexiuni, atunci acestea se vor sedimenta și ne va fi mult mai ușor să activăm respectiva conexiune sau legătură data viitoare când vom avea nevoie.
Dar cum putem ajunge să ne antrenăm creierul pentru a activa mai ușor anumite conexiuni? Se pare că o tehnică foarte eficientă ar fi meditația și există, desigur, și câteva studii care vin în sprijinul acestei teorii. De fapt, s-a demonstrat că oamenii care practică meditația în mod regulat au structuri neuronale diferite față de alți indivizi care nu o fac în sensul că în creier există regiuni care pot procesa grade mult mai mari de compasiune și sensibilitate.
Mai mult, astfel de oameni înregistrează un nivel ridicat de activitate cerebrală în prezența unor stimuli externi ca râsul sau plânsul altor persoane. La polul opus sunt persoanele fără experiență în meditație și care nu reacționează în aceeași manieră chiar dacă sunt expuși la aceiași stimuli. Așadar, putem concluziona că experiența acestei practici a antrenat efectiv persoanele care apelează în mod regulat la meditație să fie mai atente la reacțiile și implicit la nevoile celorlalți.
Poate că o analogie cu o realitate sau un concept familiar ar putea elucida misterul ce planează asupra persoanelor ce practică meditația, așa că te poți gândi la călugării budiști (exemplul cel mai grăitor și poate cel mai reprezentativ în acest sens). Are un pic mai mult sens acum, nu-i așa?
Meditația reduce nivelul de stres
Să revenim, însă, la efectele sau mai zis, beneficiile meditației pentru că grija și atenția sporită față de nevoile celorlalți (empatia, de fapt) nu epuizează această listă. Cercetătorii au demonstrat că meditația reduce nivelul de stres și / sau de anxietate și stimulează starea de bine.
Poate vei considera că e nevoie de ani întregi de practică și de multe ore petrecute în solitudine pentru a obține astfel de rezultate. Ei bine, nu ne dorim nicidecum să te transformi în pustnic și să te retragi într-o chilie din vârful munților pentru tot restul vieții, chiar dimpotrivă. Se pare că beneficiile încep deja să apară după opt săptămâni de meditație regulată – atât îi trebuie creierului nostru miraculos pentru a începe să se transforme.
Am văzut care sunt avantajele, am văzut cât durează, dar cum și ce se întâmplă mai exact? Această sensibilitate sporită nu se obține stând pur și simplu cu ochii închiși, nici măcar cei mai experimentați practicanți ai acestei tehnici nu au atins această performanță.
De fapt, meditația ajunge cu timpul să se transpună în trăsăturile noastre de personalitate, cu cât aprofundăm mai mult această stare, cu atât ea devine mai prezentă în comportamentul nostru cotidian, iar efectele sale benefice se răsfrâng în relațiile noastre inter-personale. Concret, persoanele inițiate în tainele meditației reușesc să se debaraseze de griji, să se detașeze mai lesne și să depășească diferitele obstacole, fie ele majore sau minore, cu mai multă ușurință.
Meditația trebuie practicată în mod regulat
Prin intermediul meditației, creierul are ocazia de a se reinițializa și cu cât creierul nostru e mai schimbat, cu atât mai mult vor pătrunde senzațiile asociate cu meditația în viața noastră cotidiană – calmul, empatia, compasiunea și sensibilitatea vor deveni valori de bază care transced timpul și spațiul destinat meditației, devenind trăsături inerente ale personalității noastre.
De fapt, acesta este și scopul meditației: să transpunem reușitele, învățăturile, îndrăznim să spunem chiar adevărurile dobândite pe calea meditației în viața noastră de zi cu zi.
Meditația este atât apanajul conștiinței noastre cât și al subconștientului nostru în sensul că la început, practicanții vor încerca în mod voluntar și conștient să introducă elementul de calm dobândit prin meditație în diverse situații din viața reală. Cu timpul, transferul devine un automatism, iar subconștientul acționează fără ca noi să depunem vreun efort de concentrare în direcția respectivă, ceea ce, ai ghicit, vine cu încă o veste bună: nivelul de satisfacție crește.
Nu vrem să te dezamăgim chiar la final, însă, e important să știi că fără practică, efectele benefice se estompează. Prin urmare, meditația trebuie practicată în mod regulat astfel încât conexiunile responsabile de această senzație generală de bine să rămână puternice și să poată fi accesate cu ușurință de fiecare dată când avem nevoie.
