Pandemia COVID-19 ne-a schimbat complet vietile. Sa luam de exemplu ceva extrem de elementar, asa cum sunt experientele legate de spatiu: mobilitatea noastra a fost restrictionata sever si redusa la jogging sau la plimbari de numai cativa kilometri in jurul casei. Poate mai putin evident, insa caratina si izolarea ne-au afectat si experientele ce tin de timp.
Criza actuala, ca multe altele, ar putea fi perceputa ca un agent care ne priveaza de capacitatea de structura, gestiona si controla experienta de timp. De exemplu, multi dintre noi se vor fi pierdut deja in timp, intrebandu-se in ce zi a saptamanii suntem. Pare cumva ca timpul s-a oprit in loc…
Cea mai importanta caracteristica a experientelor noastre temporale in perioada crizei este ceea ce antropologul american Jane Guyer numea „prezenta fortata”: senzatia ca esti blocat in prezent, imbinata cu incapacitatea de a face planuri pentru viitor.
Nu stim deocamdata cand ii vom putea revedea pe cei dragi sau cand vom putea pleca in vacantele libere dinainte de pandemie. Mai mult decat atat, multi dintre noi nu stiu cand se vor intoarce la serviciu, si nici macar daca vor mai avea un serviciu la care sa revina. In toiul acestei crize care pare sa nu se mai termine, e greu sa ne imaginam un viitor care arata diferit de prezent.
Cum pacalim timpul?
Deci, cum facem fata acestei situatii? E foarte posibil ca aceasta criza pe care o traversam sa ne fi facut mai creativi in ceea ce priveste relatia noastra cu timpul. Majoritatea chiar am reusit sa „pacalim timpul” intr-o oarecare masura, asa cum descrie aceasta situatie Roxana Morosanu, post doctorand la Universitatea Cambridge, intr-o lucrare recenta a sa. Calcam acceleratia si apoi incetinim, dupa care indoim si apoi remodelam timpul in multe moduri diferite.
“Corona timpul” consta de fapt in mai multe timpuri diferite, precum “timpul izolarii”, “timpul carantinei” sau “timpul pentru munca de acasa”. Aceste lectii sunt extrem de personale si difera de la casa la casa. Cu toate acestea, ele se refera la o experienta traita in intreaga lume si sunt o caracteristica a perioadei pe care o traim.
In ultimele cateva luni, fiecare dintre noi a dezvoltat probabil si a implementat multe strategii temporale. Poate fi vorba, astfel, despre constructia de ritmuri noi si de structuri temporale actuale; exercitii fizice efectuate zilnic, reuniuni de familie pe Zooom, paharul de vin de la ora 6 seara sau timpul dedicat “prajituritului” in weekend… toate marcheaza trecerea timpului. Scoala online a impus si creat si ea programe noi, ca sa nu mai vorbim despre persuasiunea neincetata.
Ceasul capitalismului
Pentru multe persoane, acest sentiment de blocare nu este nou. Cei care nu pot tine pasul cu fluxurile globale de bani, idei, marfuri si oameni, din ce in ce mai accelerate, se simt adesea lasati in urma. Criticii capitalismului au sustinut, asadar, ca avem nevoie sa incetinim timpul.
Crizele economice sunt o parte intregranta a capitalismului, asa cum spunea Marx in urma cu 150 de ani.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial insa, statele sociale au tinut in mare parte crizele economice la distanta.
Dar reformele neoliberale ale capitalismului din anii 1980 au dus la o dezmembrare a statului social. Guvernele nationale au incetat sa mai imagineze planuri pe cinci ani. Productia just-in-time si noile evolutii tehnologice, asa cum este si internetul, au dus la o accelerare fara precedent a timpului.
Din punct de vedere al timpului, neoliberalismul a pus umanitatea pe modul criza, timp de cateva decenii.
Fara siguranta locurilor de munca si cu pietele aflate intr-o continua transformare, multi dintre noi se straduiesc sa faca planuri de viitor, ramanand blocati in prezent. Modul in care putem invinge acest blocaj este sa ne descurcam, sau asa cum spun britanicii “mentine-ti calmul si mergi mai departe”.
Multe orase post-industriale, precum cele din Wales si Nord-Estul Angliei, si-au pierdut perspectivele colective. Dupa ani de boom industrial si niveluri ridicate de ocupare a fortei de munca, multi locuitori considera ca orasele lor nu au „niciun viitor”. Dezmembrarea industriilor locale, cum ar fi mineritul, a dus la o cifra ridicata a somajului si la niveluri neprevazute de migratie in afara acestor zone. Segmentul populatiei tinere, cu studii superioare, pleaca in cautarea unui loc de munca, in timp ce aceia care raman in urma sunt martori la declinul lent al orasului lor natal.
Pentru a depasi aceasta imposibilitate a anticiparii si sentimentul de prezenta fortata, guvernele urbane din aceste zone au fost nevoite sa recurga la planificarea pentru viitor, mai degraba decat sa raspunda punctual evenimentelor. In ciuda declinului continuu, autoritatile au fost nevoite sa isi puna intrebarea: cum vrem sa arate orasul nostru peste cinci ani, sa zicem?
Revendicarea viitorului
Acest lucru se aplica si situatiei noastre actuale. Acesta este momentul in care ne putem gandi la viitor si la modul in care ar trebui sa arate viata in viitorul post-COVID-19.
Trebuie sa pacalim timpul gandindu-ne nu doar la gospodariile noastre, ci la un nivel mai mare. Trebuie sa incercam sa scapam de senzatia de a fi prinsi in prezent. Acesta este momentul in care trebuie sa ne implicam in politicile emergente ale timpului, ceea ce va determina viitorul nostru apropiat.
De pilda, vom asista in curand la diferite incercari de a declara ca pandemia s-a incheiat, demersuri ce au la baza numarul scazut de infectari noi. Ceea ce avem noi de facut este sa le evaluam cu atentie. De asemenea, va trebui sa punem intrebari mai fundamentale cu privire la momentul in care aceasta criza va fi incheiata: cum putem rezolva criza actuala a climei? Cum putem preveni inechitatile sociale intr-o recesiune economica neasteptata? Cum putem preveni o noua pandemie? Politicile timpului vor fi cruciale si la nivel retrospective: au actionat guvernele suficient de rapid?
Pentru ca aceasta Corona-criza ne-a permis sa trecem prin perioade foarte dificile, va fi interesant de vazut daca parti ale acestei normalitati noi – asa cum sunt birourile de acasa si mobilitatea redusa – se vor mentine. Dar chiar si daca este vorba doar despre o pauza involuntara de la timpurile capitaliste, ar trebui sa reconsideram regimurile temporale ce tin de evolutie, declin si acceleratie in cadrul neoliberalismului, cele care au dat forma intregii vieti pe Pamant.
Experientele din perioada Corona ne-au facut sa ne “antrenam” in ceea ce priveste gandirea si flexibilitatea temporara. Umanitatea va rezista acestei crize, dar mai sunt altele de venit. Poate ca atunci, va fi reconfortant sa stim ca putem si trebuie sa pacalim timpul si sa facem planuri pentru viitor – chiar si daca ne simtim blocati in prezent.
Sursa: https://theconversation.com/coronavirus-how-the-pandemic-has-changed-our-perception-of-time-139240
