Deschiderea unei firme reprezintă pentru mulți oameni un pas important spre independența financiară și materializarea unui vis personal sau profesional.
După emoția înregistrării la Registrul Comerțului și obținerea tuturor documentelor legale, urmează partea esențială – funcționarea efectivă a firmei și, odată cu aceasta, obligațiile fiscale. Mulți antreprenori debutanți sunt luați prin surprindere de multitudinea de taxe, contribuții și impozite care trebuie plătite imediat sau pe parcursul activității economice.
Prin urmare, este esențial ca oricine înființează o firmă să cunoască din timp care sunt obligațiile fiscale care încep să se aplice în mod imediat și ce presupun acestea, pentru a evita penalități, amenzi sau blocaje financiare.
Impozitul pe venit sau pe profit: regimul fiscal ales
Unul dintre primele aspecte fiscale esențiale este alegerea regimului de impozitare. O firmă nou-înființată este, de regulă, plătitoare de impozit pe venit, dacă are o cifră de afaceri sub plafonul anual stabilit de lege (de exemplu, 500.000 de euro echivalent lei). Acest regim presupune plata unui procent de 1% sau 3% din veniturile realizate, în funcție de numărul de salariați ai firmei.
O firmă cu cel puțin un angajat plătește 1% din veniturile brute lunare sau trimestriale (după opțiune), iar o firmă fără angajați datorează 3%. Această cotă nu se aplică pe profit, ci direct pe venituri, fără a se ține cont de cheltuielile efectuate. Dacă, într-un anumit moment, cifra de afaceri depășește plafonul legal, firma devine automat plătitoare de impozit pe profit, care este de 16% și se aplică la diferența dintre venituri și cheltuieli deductibile.
Această tranziție de la microîntreprindere la plătitor de impozit pe profit trebuie gestionată cu atenție, pentru că implică schimbări contabile semnificative și o evidență fiscală mai strictă.
Contribuțiile salariale: obligații ce încep imediat dacă ai angajați
O altă categorie de taxe esențiale sunt contribuțiile salariale, aplicabile în cazul întreprinderilor care angajează persoane cu contract individual de muncă. Acestea sunt contribuțiile sociale obligatorii: contribuția la asigurări sociale (CAS – pensii), contribuția la asigurări sociale de sănătate (CASS) și impozitul pe venit.
Angajatorul este responsabil să rețină aceste sume din salariul brut al angajatului și să le vireze lunar la bugetul de stat. Pe lângă aceste rețineri, firma trebuie să achite și contribuția asiguratorie pentru muncă, de 2,25% din fondul de salarii. Astfel, orice angajare implică automat obligații fiscale semnificative, care trebuie avute în vedere în bugetul lunar al companiei.
TVA: opțional la început, dar posibil obligatoriu ulterior
TVA-ul (Taxa pe Valoarea Adăugată) nu este obligatoriu pentru firmele nou-înființate decât dacă acestea anticipează o cifră de afaceri care să depășească plafonul de 300.000 lei pe parcursul unui an calendaristic. În caz contrar, firma poate funcționa ca neplătitoare de TVA, ceea ce presupune o contabilitate mai simplă și prețuri mai atractive pentru clienții persoane fizice.
Totuși, odată cu atingerea sau depășirea plafonului, firma este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA și să aplice cota legală (de regulă 19%, existând și cote reduse de 5% și 9%). Această schimbare implică un nou set de obligații fiscale: depunerea de declarații speciale, evidențe contabile detaliate și o gestiune atentă a facturilor.
Declarații fiscale periodice și raportări obligatorii
Indiferent de mărimea firmei sau de domeniul de activitate, orice societate are obligația de a depune periodic declarații fiscale. Cele mai frecvente sunt:
- Declarația 100 pentru obligațiile de plată la bugetul de stat;
- Declarația 112 privind contribuțiile salariale;
- Declarația 300 pentru TVA (dacă este cazul);
- Declarația 394 privind operațiunile cu parteneri din România (pentru plătitorii de TVA);
- Situațiile financiare anuale, care se depun în fiecare an, în primele luni ale anului următor.
Aceste declarații au termene stricte, iar neînregistrarea sau completarea incorectă poate duce la amenzi considerabile.
Alte taxe posibile: impozitul pe clădiri, taxe locale și autorizații
În funcție de natura activității desfășurate și de tipul de bunuri deținute de firmă, pot exista și alte obligații fiscale. De exemplu, dacă firma deține spații comerciale, hale, birouri sau alte clădiri, este datorat impozitul pe clădiri, care se achită la primărie. Dacă utilizează terenuri, se plătește impozitul pe teren.
Pentru unele domenii de activitate este necesară obținerea unor autorizații speciale și plata unor taxe de funcționare sau cotizații la diverse organisme profesionale (ex: pentru baruri, cafenele, transport, construcții etc.).
Gestiunea contabilă și alegerea unui specialist
Gestionarea corectă a acestor obligații este esențială pentru funcționarea firmei fără probleme. Deși legislația permite antreprenorilor să țină contabilitatea în partidă simplă (pentru PFA-uri) sau completă (pentru SRL-uri), este recomandat ca firmele să colaboreze cu un contabil autorizat sau o firmă specializată în servicii contabile.
Această colaborare asigură înregistrarea corectă a documentelor, depunerea la timp a declarațiilor și evitarea amenzilor. Mai mult, un contabil bun poate oferi consultanță fiscală valoroasă și poate identifica modalități legale de optimizare a taxelor.
Platforme digitale pentru gestiunea firmelor
În prezent, tehnologia a simplificat considerabil modul de organizare a unei firme. Platforme online precum https://dosario.ro oferă servicii digitale integrate pentru antreprenori, de la administrarea documentelor și generarea facturilor până la notificări automate privind termenele fiscale. Aceste soluții reduc riscurile de eroare umană și cresc eficiența operațională.
Informarea este cheia unui start reușit
Obligațiile fiscale de după înființarea unei firme pot părea copleșitoare, mai ales pentru cei care nu au o pregătire contabilă sau juridică. Totuși, cu o informare corectă, sprijin specializat și utilizarea resurselor moderne, orice antreprenor poate naviga cu succes prin sistemul fiscal românesc. Primii pași sunt esențiali pentru stabilitatea viitoare a firmei și pot face diferența între o afacere care rezistă și una care se blochează prematur din cauza neîndeplinirii obligațiilor legale.
