Mamografia este una dintre cele mai utilizate metode de screening pentru depistarea precoce a cancerului de sân, iar eficiența sa este dovedită prin numeroase studii clinice. Totuși, expunerea la radiațiile utilizate în acest tip de investigație ridică uneori întrebări și îngrijorări, în special în rândul femeilor care trebuie să efectueze acest test în mod regulat.
Deși mamografia utilizează raze X pentru a obține imagini detaliate ale țesutului mamar, nivelul radiațiilor implicate este relativ scăzut și gestionat conform unor protocoale stricte de siguranță.
Ce reprezintă mamografia și cum funcționează?
Mamografia este o tehnică imagistică utilizată pentru a detecta precoce leziunile suspecte din țesutul mamar, chiar înainte ca acestea să fie palpabile. Procedura implică comprimarea sânului între două plăci și expunerea la o doză controlată de raze X pentru a obține imagini clare ale structurilor interne.
Există două tipuri principale de mamografie: cea de screening și cea de diagnostic. Mamografia de screening este destinată femeilor asimptomatice și are rolul de a identifica eventualele modificări incipiente, în timp ce mamografia de diagnostic este recomandată persoanelor care prezintă simptome precum noduli sau secreții anormale și necesită imagini mai detaliate.
De-a lungul anilor, tehnologia mamografică a evoluat considerabil, reducând semnificativ doza de radiații necesară pentru obținerea unor imagini de calitate superioară. Mamografia digitală, spre exemplu, oferă avantajul unei expuneri mai reduse la radiații comparativ cu tehnicile anterioare, permițând în același timp o interpretare mai precisă a imaginilor.
Care sunt nivelurile de radiație utilizate în mamografie?
Expunerea la radiații este o preocupare frecventă în rândul pacientelor care efectuează mamografii, însă doza implicată este mult sub limitele considerate periculoase. În medie, o mamografie standard utilizează o doză de radiații de aproximativ 0,4 milisievert (mSv), o valoare semnificativ mai mică decât nivelurile de expunere asociate altor investigații imagistice, cum ar fi tomografia computerizată.
Pentru a pune acest nivel de expunere în perspectivă, trebuie menționat că o persoană este expusă anual la aproximativ 3 mSv din surse naturale de radiație, cum ar fi razele cosmice și radiațiile din sol.
Prin urmare, doza de radiație primită în timpul unei mamografii este echivalentă cu aproximativ două luni de expunere la radiațiile de fond din mediu.
Există riscuri semnificative asociate radiațiilor în mamografie?
Riscul indus de radiațiile utilizate în mamografie este considerat extrem de redus. Organizațiile internaționale de sănătate, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății și Societatea Americană de Radiologie, subliniază faptul că beneficiile detectării precoce a cancerului de sân depășesc cu mult riscurile potențiale ale expunerii la radiații.
Totuși, anumite categorii de paciente ar putea avea o sensibilitate crescută la radiații, cum ar fi femeile tinere cu mutații genetice precum BRCA1 și BRCA2, care prezintă un risc mai mare de cancer de sân. În astfel de cazuri, medicii pot recomanda alternative, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), care nu implică radiații ionizante.
În cazul expunerii repetate, cum ar fi efectuarea anuală a mamografiei timp de mai multe decenii, riscul teoretic de inducere a cancerului prin radiații crește, dar acest risc rămâne extrem de mic.
Studiile epidemiologice au arătat că beneficiul screeningului prin mamografie depășește semnificativ eventualele riscuri asociate.
Cum se poate minimiza expunerea la radiații în mamografie?
Pentru a reduce și mai mult riscurile asociate radiațiilor, sunt respectate o serie de măsuri de protecție și optimizare a dozajului. Echipamentele moderne sunt dotate cu tehnologii care reglează automat doza de radiație în funcție de densitatea țesutului mamar, asigurând astfel un echilibru între calitatea imaginii și siguranța pacientei.
De asemenea, efectuarea mamografiilor doar atunci când este necesar, conform recomandărilor medicului, contribuie la reducerea expunerii inutile. În general, pentru femeile cu risc scăzut de cancer de sân, mamografia de screening este indicată la fiecare doi ani după vârsta de 50 de ani, conform ghidurilor actuale.
În cazul celor cu factori de risc crescuți, investigațiile pot fi recomandate mai devreme și mai frecvent.
Dacă mamografia identifică leziuni suspecte, investigațiile suplimentare, precum ecografia mamară sau imagistica prin rezonanță magnetică, pot fi utilizate pentru a obține informații suplimentare.
În unele situații, poate fi necesară o biopsie histologica pentru a confirma sau infirma prezența unei afecțiuni maligne.
Mamografia este o metodă esențială pentru depistarea timpurie a cancerului de sân, iar beneficiile sale depășesc cu mult riscurile asociate expunerii la radiații. Nivelul de radiații utilizat în timpul investigației este redus și controlat, iar progresele tehnologice din domeniul imagisticii medicale contribuie la optimizarea siguranței pacientelor.
Pentru majoritatea femeilor, efectuarea periodică a mamografiilor conform recomandărilor medicale este cea mai bună strategie de prevenție și diagnostic precoce, iar riscul teoretic legat de radiații este considerat nesemnificativ în raport cu avantajele screeningului.
Consultațiile regulate și discuțiile cu medicul specialist pot ajuta la identificarea celor mai potrivite metode de monitorizare, în funcție de istoricul medical și factorii de risc individuali.
