Difuzoarele Bluetooth deosebit de compacte sunt deja disponibile la mai putin de 100 de RON, dar aceste dispozitive nu ofera intotdeauna o calitate convingatoare a sunetului. Un sunet bun are nevoie si de volum, asa ca mini-boxele nu pot inlocui difuzoarele complete. Ele sunt adesea potrivite doar pentru utilizare ocazionala.
Un pret mic nu este un criteriu de excludere, dar boxele Bluetooth cu cea mai buna calitate a sunetului costa cel putin 150 de RON si adesea chiar si peste 200 de RON. Acestea sunt apoi potrivite si pentru a umple camera de zi cu un sunet perfect. Unele modele sunt proiectate si pentru utilizare in aer liber si au caracteristici corespunzatoare.
Bluetooth este un standard pentru transmisia de date fara fir in banda de 2,4 GHz. Practic toate dispozitivele mobile, cum ar fi telefoanele mobile si tabletele pot face acest lucru. Emitatorul si receptorul sunt cuplate; in cazul difuzoarelor Bluetooth, principalul lucru este de a primi date. Raza de actiune depinde de mediu.
Prin contact vizual datele pot fi transmise pe o distanta de 25 de metri, prin pereti raza de actiune se reduce la aproximativ 10 metri. Standardul Bluetooth poate transmite teoretic o distanta de 100 de metri, dar doar cateva boxe Bluetooth sunt echipate in acest sens, iar audio este inca transmis prin Bluetooth Classic si nu profilurile low-energy de la Bluetooth 4.0 la 5.0/5.1.
Calitatea sunetului este cel mai important criteriu pentru o boxa bluetooth profesionala. Aici, desigur, impresia subiectiva atunci cand se asculta muzica joaca un rol major si difuzoarele sunt, de asemenea, potrivite pentru diferite genuri muzicale sau reproducerea vorbirii. Alte detalii sunt mai obiective. Exista o pierdere notabila a calitatii la volume mari sau exista chiar interferente. Basul poate fi foarte puternic si poate dispozitivul sa convinga si cu sunetul surround de 360 de grade. In aceste puncte, boxele Bluetooth nu difera semnificativ.
Daca difuzorul Bluetooth nu este destinat doar sa fie in camera, greutatea joaca un rol major. Cele mai mici dispozitive cantaresc mai putin de 500 de grame, dar ofera o putere sonora mica. Cele mai grele dispozitive, in schimb, pot cantari mai mult de trei kilograme. Boxele Bluetooth care cantaresc in jur de un kilogram pot fi inca transportate destul de usor in buzunar, mai multa greutate devine inconfortabila.
Dispozitivele de top dureaza peste 20 de ore cu o singura incarcare a bateriei, care este cazul ideal. Mai putin este suficient pentru petrecerea in aer liber, dar ar trebui sa dureze cel putin sase ore. Boxele Bluetooth bune dureaza de obicei peste zece ore, la urma urmei, difuzorul fara fir nu ar trebui sa fie atasat constant la cablul de alimentare. Un timp scurt de incarcare joaca, de asemenea, un rol important.
Daca se ia boxa Bluetooth in natura, pot aparea mici accidente. Multe dintre dispozitive au protectie impotriva stropilor. Clasa de protectie IPX7 este ideala, astfel incat difuzorul este, de asemenea, imun la scufundarea scurta in apa. O clasa IPX4, adica protectia de baza impotriva stropilor de apa, este minimul pentru activitatile in aer liber. Exista si o robustete generala.
Cum percepem sunetele si de ce muzica este cea care ne relaxeaza?
Aceasta este o capacitate esentiala pentru supravietuire, deoarece un organism poate pregati mai eficient un raspuns adecvat la un eveniment daca acel eveniment poate fi prezis. In cazul muzicii – si, se crede, al limbajului – exista o relatie statistica bogata intre modelele de sunete.
Fiecare sistem muzical, ca orice limba, are o sintaxa, adica un set de reguli referitoare la care sunete urmeaza alte sunete. Creierul auditiv este extrem de sensibil la astfel de regularitati si poate invata rapid si eficient relatiile statistice, chiar si la inceputul vietii, prin expunerea la exemple ale sistemului in cauza (melodii, ritmuri, cuvinte si propozitii). Acesta este modul in care bebelusii invata despre tiparele sonore din mediul lor.
Pentru a testa substraturile neuronale ale acestei abilitati, cercetatorii au conceput proceduri care prezinta un set de sunete care urmeaza reguli standard asteptate (de exemplu, o secventa de acorduri) si apoi introduc un nou element care ar trebui sau nu ar trebui sa urmeze, pe baza context (de exemplu, un acord in afara tonului). In aceasta situatie, incalcarile asteptarii produc un raspuns caracteristic al creierului care isi are originea in zonele auditive si regiunile frontale.
Astfel de rezultate dezvaluie ca atunci cand ascultam muzica nu numai ca codificam proprietatile sunetului si relatiile dintre ele, ci si facem predictii despre ceea ce urmeaza (altfel nu am gasi socurile ale acordurilor cheie). Astfel de predictii se bazeaza nu numai pe ceea ce tocmai a fost experimentat in acest moment, ci si pe o cunoastere a tiparelor sonore in general extrase din intreaga noastra istorie de ascultare.
Daca cineva nu are o expunere suficienta la sistemul de reguli al unei culturi diferite, predictiile adecvate sunt adesea dificile si muzica acestei culturi poate fi greu de inteles. Acelasi principiu s-ar aplica si pentru limba altei culturi.
