Romanii au fost pusi sa aprecieze drept adevarate sau false un numar de 13 afirmatii, iar ce a iesit vedeti mai jos:

- 30% dintre subiecti cred ca primele fiinte umane au trait in aceeasi perioada cu dinozaurii, adica in urma cu mai bine de 65 de milioane de ani. Alti 24% nu au stiut ce sa raspunda, iar 44% au ales varianta corecta;

- 42% dintre repondenti cred ca soarele se invarte in jurul pamantului, nu invers. Spre comparatie, in 2002 procentul era de 24%, iar in 2005 de 27%, ceea ce inseamna ca ne indreptam in directia… “corecta”. La nivel european, doar Turcia si Letonia stau mai prost decat noi cu procente de 56%, respectiv 44%.

- 34% cred ca laptele radioactiv devine sigur pentru consum dupa fierberea sa, 21% nu stiu cum sta treaba cu radioactivitatea, si doar 45% au oferit un raspuns corect;

- 20% sunt de parere ca pamantului ii trebuie o luna sa inconjoare soarele, iar 32% nu au stiut ce varianta de raspuns sa aleaga. Gasiti alaturat raspunsurile la toate cele 13 intrebari, click pe imagine pentru detalii.

Per total, doar 0.9% dintre repondenti au ales varianta corecta de raspuns in cazul tuturor celor 13 afirmatii, iar 14.8% au dat cel putin 10 raspunsuri corecte (in randul celor cu studii superioare procentul a fost de 38.8%), media fiind de 6.5 raspunsuri corecte per persoana.

Media europeana este de 8.2 raspunsuri corecte, in top aflandu-se Suedia cu o medie de 10.33, Cehia cu 9.65 si Finlanda cu 9.63. Mai prost decat Romania stau doar Malta (6.49), Cipru (6.28%), Bulgaria (6.27%) si Turcia (5.68%).

De asemenea, studiul arata ca:

- suntem unul dintre cele mai religioase popoare in Europa: 54% dintre repondenti au declarat ca se roaga zilnic, in timp ce doar 8% dintre germani, 9% dintre cehi si 11% dintre francezi sau danezi fac acelasi lucru. Mai mult, 72% dintre romani cred in Rai si doar 50% in Iad (cum se explica diferenta?);

- 34% dintre repondenti considera horoscopul ca fiind “stiintific” sau “foarte stiintific”, in timp ce media europeana este de 15%. Datele arata ca, in general, cu cat gradul de cultura stiintifica al populatiei este mai redus, cu atat proportia celor care se roaga sau cred in horoscoape este mai mare.

Ce concluzii putem trage in urma acestui studiu (il puteti descarca de aici):

1. Stam din ce in ce mai prost la capitolul “cultura generala”. In ultimii cinci ani, numarul celor care cred ca soarele se invarte in jurul pamantului a crescut de la 27% la 42%, si cu toate ca o parte dintre repondenti poate au gresit raspunsul din neatentie, cresterea nu are cum sa fie justificata altfel decat prin involutia generala a societatii romanesti.

2. Desi acum stam prost, o sa stam probabil si mai prost in urmatorii ani. Nu trebuie decat sa privim in jurul nostru si o sa ne dam seama ca sansele ca situatia actuala sa se schimbe rapid sunt practic nule.

3. Exista o legatura directa intre situatia economica a unei tari si gradul de gradul de cultura al populatiei. Daca privim topul observam ca in general, in tarile in care PIB-ul pe cap de locuitor este peste medie, si gradul de cultura este peste medie.

Imi amintesc ca in 2003 m-am angajat la o multinationala din Timisoara, corporatia luand decizia de a forma aici o echipa de aproximativ 20 de persoane care sa preia o parte din activitatile desfasurate pana atunci de angajatii din Franta, Scotia sau Germania.

Eu am plecat din companie la sfarsitul lui 2007, iar la momentul respectiv eram printre ultimii din gasca veche. Unde sunt acum fostii mei colegi? Multi dintre ei au migrat spre tari mai calde – SUA, Canada, Australia sau Elvetia. Oamenii au parasit Romania desi aveau un salariu “de multinationala”, calatoreau des in strainatate, o parte dintre ei fiind si promovati.

In cazul lor, este clar ca nu salariul “de mizerie” a fost principalul motiv care i-a determinat plece, ci sansele mult mai mari de a se realiza in strainate.

Cred ca aceeasi logica se aplica si celor mai buni dintre medici, cercetatori sau altor categorii de persoane carora o tara saraca nu le poate oferi prea multe. Sa fim onesti – ne plangem ca ne pleaca medicii din cauza salariilor mici, desi suntem constienti ca Romania nu poate nici pe departe oferi salarii care sa rivalizeze cu cele din Franta spre exemplu, tara in care un medic specialist castiga peste 60-70.000 de euro anual (detalii aici). Iar atunci cand ai de ales intre 500 de euro in Romania si 5.000 de euro in alta tara, ce alegi?

La fel se pune problema si in cazul celor din cercetare sau din alte domenii in care tarile din vest exceleaza.

Tinand cont de situatia in care se afla Romania acum, oricat de performant ar fi guvernul care ne conduce lucrurile nu se vor schimba semnificativ in urmatorii 10-15 ani. Calitatea serviciilor publice nu se poate imbunatati peste noapte, mizeria morala in care ne scaldam va mai persista mult timp de acum inainte, salariile din sanatate sau educatie nu se pot dubla sau tripla “din pix”, iar lista ar putea continua.

Ce inseamna toate acestea? Inseamna ca tinerii talentati vor contina sa plece in cautarea unui viitor mai bun, iar noi nu ar mai trebui sa facem din asta un capat de tara. Acest proces este inevitabil – cu el se confrunta si tarile din jurul nostru, insa poate la o alta scara.

- nu este acum momentul sa cautam vinovati – atunci cand vezi cum apa iti intra in casa, chiar nu este momentul potrivit pentru a cauta vinovati. Se consuma o gramada de timp si resurse cu discutii sterile de tipul “de ce am ajuns aici?”, “cine a taiat padurile?” sau “cine a furat banii de diguri?”. Ajuta la ceva aceste discutii? Nu ar fi mai bine sa discutam despre ceea ce putem face pentru a minimiza efectele inundatiilor, si sa lasam goana dupa vinovati pentru mai tarziu?

- uneori nu te poti impotrivi naturii – debitul mediu istoric al Siretului este de 280 mc/s. In urma cu cateva zile, debitul a ajuns aproape 2.900 de mc/s. In aceste conditii, niciun dig nu te mai poate ajuta, iar singurul lucru pe care autoritatile il pot face este sa limiteze pierderile.

- politica trebuie lasata la o parte - chiar nu este momentul sa politizam situatia. Sunt Basescu si Boc de vina pentru ca a plouat mult sau pentru ca in anumite zone nu exista diguri? Poate, insa incercarea unor politicieni de a castiga capital electoral din suferinta oamenilor este de-a dreptul penibila.

- nu este necesara prezenta lui Basescu! In Romania, nevoia unui tatuc pare a fi mai mare decat oricand. Sa vina Basescu in localitatile inundate si sa faca ce? Sa promita ajutoare, case, diguri? Cand vom intelege ca nu este treaba presedintelui sa umble cu cizmele prin apa si sa dea indicatii? Asta este treaba celor care chiar se pricep. Presedintele, oricare ar fi el, poate sa transmita mesaje de incurajare, nu sa faca promisiuni populiste sau sa se certe cu sinistratii.

- au murit zeci de oameni – si in acest an, inundatiile au facut victime. In momentul in care lucrurile vor reintra in normal, ar trebui sa cada niste capete. Au murit oameni pentru ca X,Y sau Z nu si-a facut treaba? Afara si “la zdup”!. In ultimii 10 ani, inundatiile au cauzat moartea a peste 300 de persoane. A platit cineva?

- avem nevoie de o strategie coerenta de lupta impotriva inundatiilor - trebuie construite diguri, satele situate in zone inundabile trebuie stramutate (chiar daca locuitorii refuza!), zonele despadurite trebuie reimpadurite. Din nefericire, ne gandim la toate acestea abia dupa ce apa ne-a ajuns la gat.

- oamenii trebuie responsabilizati - nu este posibil sa iti construiesti o casa fara autorizatie intr-o zona usor inundabila, iar dupa ce ti-a luat apa casa, sa ai pretentia ca statul sa iti construiasca una noua, eventual in acelasi loc.

Mai departe, este anormal sa nu iti asiguri casa pe motiv ca nu ai/nu vrei sa platesti anual 100 de lei pentru asigurare. Statul nu este mama tuturor ranitilor si nu poate construi in fiecare an case, iar oamenii ar trebui sa isi poarte si singuri de grija. Casele care nu pot fi asigurate pentru ca se afla in zone cu risc ridicat de inundatii trebuie daramane si reconstruite in zone in care riscul este mai mic.

- televiziunile au un comportament regretabil - goana dupa senzational a televiziunilor este absolut de regretat: ne sunt obsesiv aratati oameni plangand, oameni care injura autoritatile, pe primul ministru sau pe presedinte, vedem reporteri punand intrebari idioate si alergand dupa sinistrati pentru a le smulge o declaratie  (“ce veti face acum ca nu mai aveti casa?”, “cine credeti ca este de vina ca apa v-a luat casa”), vedem o gramada de dezbateri in care opozitia injura puterea, dezbateri in care se discuta despre casele ministrilor in contextul inundatiilor (“oamenii au ramas fara locuinte, iar “astia” au o gramada de case) samd.

- trebuie sa ii ajutam pe sinistrati – dincolo de discutii si dezbateri, se afla drama oamenilor loviti de ape. Dan Popa si Dan Selaru, doi dintre bloggerii Hotnews au pus la cale o actiune de strangere de ajutoare pentru sinistrati, detalii aici. Daca puteti sa ajutati, va rog sa ajutati. Multumesc.

sursa foto: mediafax

Lucrurile stau insa cu totul altfel in Romania, unde acordarea de subventii, alocatii sau ajutoare a devenit sport national in ultimii ani. Problema cu aceste ajutoare sociale este urmatoarea: in momentul in care ii oferi omului un ajutor, acestuia i se va parea firesc sa il primeasca toata viata pentru ca, nu-i asa,  “mi se cuvine”. Daca ii spui ca lipsa banilor te face sa nu ii mai poti acorda ajutorul respectiv sau ca ajutorul va fi mai mic, o sa aiba impresia ca ii bagi mana in buzunar.

Timp de ani de zile, autoritatile au subventionat gigacaloria in mod pausal si in plus, au acordat ajutoare celor care nu isi permiteau sa plateasc nici macar pretul subventionat. Ce a insemnat asta? Cum in orase traiesc peste 12 milioane de romani, iar marea majoritate a locuintelor sunt racordate la sistemele centrale de incalzire, inseamna ca cel putin 7-8 milioane de locuitori erau subventionati de-a valma de catre primarii, fara a fi luat in considerare niciun criteriu de acordare a subventiei.

Acum, guvernului i-a ajuns funia la gat, astfel ca multe dintre ajutoarele sociale vor disparea sau vor fi reduse. Printre acestea – anularea subventionarii gigacaloriei, ceea ce inseamna ca in multe orase, costul intretinerii se va dubla.

Privind la rece situatia, decizia este una corecta. Va fi insa dificil de stabilit nivelul maxim al venitului de la care nu se va mai acorda subventia, fiind posibil ca unii dintre cei care au venituri mai mari decat pragul maxim sa nu isi mai poata plati intretinerea.

In acest context, trebuie sa intelegem un lucru – nu este obligatoriu sa stai la oras. Cunosc doua familii de pensionari care si-au vandut locuintele si s-au mutat la tara pentru ca nu mai faceau fata cheltuielilor.

Bineinteles, asta nu este o solutie pentru toate lumea, insa trebuie luata in considerare atunci cand ai de ales intre a plati intretinerea sau a iti cumpara de mancare.

In concluzie – orice om care poate gandi dincolo de interesul propriu nu are cum sa nege faptul ca asa nu se mai poate continua: milioanele de ajutoare sociale distribuite anual fara discernamant secatuiesc atat bugetul central cat si bugetele locale, impiedicand guvernul sa ii ajute mai substantial pe cei care au cu adevarat nevoie.

Spre exemplu, l-am auzit ieri pe dl Cristian Tudor Popescu declarand la RTV ca, daca guvernul va scadea salariile si pensiile, mii sau chiar zeci de mii de oameni vor muri la propriu de foame. Mai mult, CTP scrie in Gandul urmatoarele:

scaderea pensiilor, cuplata, in multe cazuri, cu scaderea salariilor membrilor de familie activi, trimite niste oameni la moarte. Pe batrani ii vor ucide malnutritia, frigul, lipsa medicamentelor. Curba de sacrificiu in cazul lor inseamnă sacrificiul suprem. Luand asemenea masuri, guvernul PD-L, UDMR coboară Romania la nivel tribal – bătranii care nu mai sunt buni de munca sunt abandonati in zapada de triburile nordice

Trec peste faptul ca nici macar la mijlocul anilor 90 – cand o duceam mult mai prost decat acum – nu s-a murit de foame in Romania, insa nu pot sa nu constat ca in aceste momente, exagerarile sunt la ordinea zilei.

Inteleg ca unii sunt mai radicali, dar astfel de pareri exprimate de persoane care au o anumita credibilitate si prestanta, nu fac decat sa genereze panica in randul populatiei si sa intarate la dezordine sociala. In acest context, mi-as permite sa spun ca daca in anul 2010, o scadere de 15% a pensiilor va genera mii de morti in randul pensionarilor, inseamna ca in perioada de dinainte de 2007 a fost un adevarat genocid.

In octombrie 2007 spre exemplu, pensia medie in sistemul de asigurari sociale era de 403 lei de lei, pensia minima garantata de 350 de lei nu exista, iar 3 milioane dintre cei 5.6 milioane de pensionari castigau mai putin de 350 de lei lunar. Reducerea pensiilor cu 15% va determina o scadere a pensiei medii de la 736 lei la 625 lei, cifra cu 50% mai mare decat cea de la sfarsitul anului 2007.

Nu vreau sa par cinic, aceasta reducere a veniturilor ii va afecta pe multi, insa populatia se va adapta – in caz de forta majora nu se vor mai plati ratele la banca, nu se va mai plati intretinerea la bloc, se va taia orice cheltuiala care poate fi amanata, iar cei mai saraci se vor gandi de zece ori pana sa scoata un ban din buzunar.

Insa de aici si pana la a sustine ca scaderea temporara a pensiilor si salariilor va genera mii de morti este cale lunga.

La sfarsitul anului 2005, bugetul asigurarilor sociale inregistra un deficit nesemnificativ (-120 mil lei sau -0.7%), iar anul 2006 a debutat cu o crestere a punctului de pensie de la 296 la 323 lei (+9.1%), urmata de o noua crestere de 5% in septembrie.

In decembrie a avut loc a treia si cea mai substantiala crestere, punctul de pensie ajungand la 396.2 lei, cu 33.8% mai mare decat la sfarsitul anului 2005. Cum veniturile contribuabililor cresteau intr-un ritm rapid, si veniturile la bugetul cresteau, astfel ca la sfarsitul anului, bugetul asigurarilor sociale continua sa inregistreze un excedent de 1.8 mld lei sau 9% din veniturile curente.

Anul 2007

In anul respectiv, pensiile nu au crescut pana in septembrie, cand punctul de pensie a fost majorat cu 5%, insa doar doua luni mai tarziu a avut loc o crestere de inca 30%. Desi in 2007, punctul de pensie a crescut de la 396.2 la 541 lei (+36.6%), bugetul asigurarilor sociale a terminat anul cu un excedent de 1.6 mld lei sau 6.3% din venituri.

Anul 2008 – anul rupturii

In ianuarie, punctul de pensie a fost marit cu 7.5%, iar in februarie 2008, dupa 5 ani de echilibru (2003-2007), bugetul asigurarilor sociale a intrat pe deficit. Insa, acest lucru nu a impiedicat majorarea punctului de pensie cu inca 20% in octombrie, moment in care lucrurile au luat-o razna.

De remarcat ca in septembrie, adica in momentul in care clasa politica de decis cresterea pensiilor cu inca 20%, bugetul inregistra deja un deficit de 600 milioane lei. In octombrie deficitul s-a dublat fata de septembrie, in noiembrie s-a dublat din nou, iar in decembrie deficitul a urcat la 3.85 mld lei, respectiv 10.7% din venituri.

Cu alte cuvinte, in doar un an s-a ajuns de la un excedent de 1.6 mld lei, la un deficit de 3.85 mld lei.

Anul 2009

Pe fondul reducerii numarului de contribuabili si cresterii semnificative a punctului de pensie in anul anterior, deficitul bugetului asigurarilor sociale a continuat sa creasca, diferenta dintre veniturile si cheltuielile curente ajungand in decembrie la 7.4 mld lei, aproape dublu comparativ cu decembrie 2008.

De asemenea, trebuie remarcat ca in aprilie 2009, punctul de pensie a crescut cu 3%, iar in octombrie cu inca 2%. Practic, la sfarsitul anului trecut, punctul de pensie era cu 5% mai mare decat in decembrie 2008, cu 35% mai mare decat in decembrie 2007, cu 85% mai mare decat in decembrie 2006 si cu 148% mai mare comparativ cu sfarsitul anului 2005.

Anul 2010

Executia bugetara pe primele 4 luni arata ca bugetul de pensii a inregistrat un minus de 3.2 mld lei, cu 55% mai mare fata de aceeasi perioada a anului trecut. Daca procentul se mentine constant, la sfarsitul anului deficitul va fi de 11.5 mld lei.

Daca pensiile scad cu 15% si se economisesc astfel 800-900 mil euro, deficitul final va fi de aproximativ 8 miliarde lei.

In primele patru luni din 2010, deficitul este egal cu 29% din venituri (!!!). Mai jos am ilustrat evolutia lunara a deficitului (sau excedentului) bugetului asigurarilor sociale in perioada ianuarie 2006 – aprilie 2010, click pe imagine pentru detalii.

Desi greu de inghitit din punct de vedere emotional si uman, scaderea cu 15% a pensiilor nu este cea mai drastica masura care s-ar fi putut aplica. Deficitul de 29% al bugetului de asigurari arata ca de fapt, valoarea punctului de pensie pe care sistemul il poate suporta in acest moment este nu cu 15%, ci cu 29% mai mic.

In aceste conditii, oricata simpatie ai avea pentru profesori si pentru actiunile lor de protest, nu poti sa il acuzi pe ministrul Funeriu de nimic – singurul sau interes este ca elevii sa nu aiba de suferit de pe urma grevei, iar cei care incearca sa ii saboteze actiunile, nu lupta de fapt impotriva puterii, ci a elevilor.

Daca sindicalistii ar fi fost uniti, guvernului i-ar fi fost imposibil sa gaseasca profesori care sa accepte sa participe la bacalaureat. Insa, dl Funeriu a declarat ieri ca in 99% dintre centrele de examen organizarea este deja pusa la punct, ceea ce arata ca din diverse motive (bun simt, frica etc.), foarte multi profesori au trecut peste deciziile liderilor sindicali.

Mai mult, devine din ce in ce mai evident faptul ca greva de maine incepe sa se fasaie – o parte dintre sindicate au anuntat ca nu mai intra deloc in greva (CFR spre exemplu), iar unitatea sindicala in randul profesorilor, cadrelor medicale si functionarilor publici scartaie din toate incheieturile.

Daca, in ciuda grevei generale din invatamant, Daniel Funeriu va reusi sa organizeze bacalaureatul, inseamna ca sindicatele au esuat in incercarea de a paraliza Romania, iar guvernul are cale libera sa implementeze masurile de reducere a cheltuielilor publice. Miscari de protest vor fi, insa nu vor avea amploarea pe care o sperau liderii sindicali.

Probabil, unii dintre cei care iau in discutie o astfel de varianta cred ca odata venit in fruntea guvernului, tehnocratul respectiv va reinventa roata, adica va reforma administratia publica fara sa concedieze pe nimeni si/sau fara sa reduca niciun salariu.

Din nefericire, inca nu s-a inventat un tip de reforma a carei implementare sa nu ii afecteze pe cei din sistem. In acest moment, marja de actiune a guvernului (oricare ar fi el) este foarte mica – nu exista 100 de alternative pentru a reduce cheltuielile publice.

De unde poate taia guvernul? Exista doua mari surse: achizitiile publice si cheltuielile de personal plus cele cu asistenta sociala.

Printr-un management adecvat poti reduce costul achizitiilor publice cu 10-15-20%, insa daca guvernul taie la jumatate sumele alocate acestui domeniu va urma un val de falimente in mediul privat, multe dintre firmele care lucreaza acum cu statul ramanand fara comenzi (nu discutam aici despre clientela politica). Iar aceste falimente vor aduce bugetul intr-o stare si mai proasta.

Prin urmare, trebuie sa reduci semnificativ cheltuielile de personal si cele cu asistenta sociala. Cum faci asta fara sa scazi salariile sau fara sa trimiti o parte din bugetari in somaj?

In plus, sa nu uitam ca un guvern nu poate functiona fara un Parlament care sa ii aprobe legile. Cine il va sprijini pe Isarescu daca acesta propune concedierea a 200.000 de bugetari sau scaderea salariilor?

Evident, aceste decizii trebuie luate si asumate la nivel politic – daca nu ai majoritate in Parlament, nu poti face nimic.

Probabil ca un guvern de tehnocrati ar da bine in exterior, insa orice masura propusa de un asemenea guvern va trebui negociata in interiorul majoritatii care sustine guvernul respectiv, iar asta poate duce la discutii interminabile.

Este clasa politica romaneasca pregatita sa acorde un cec in alb unui prim-ministru independent gen Isarescu sau Tanasescu? Ma indoiesc.

PS: CTP propune, dar l-a intrebat cineva pe Isarescu daca vrea?

2. Bugetari: INS a comunicat ca in octombrie 2009, aproximativ 950.000 de persoane lucrau cu norma intreaga in administratie, sanatate si invatamant, dintre care 48% castigau mai putin de 1.500 de lei brut, respectiv 1.081 lei net.

In octombrie 2007, numarul bugetarilor era de 909.000, dintre care 61% castigau mai putin de 1.081 de lei net.

3. Sectorul privat: in octombrie 2009, in sectorul privat munceau cu norma intreaga 2.78 mil persoane, dintre care 62.7% castigau mai putin de 1.081 lei net. In octombrie 2007, 90% dintre cei 3.19 mil angajati castigau mai putin de 1.081 lei net.

Astazi, cateva zeci de mii de angajati din sectorul public demonstreaza impotriva masurilor pe care autoritatile doresc sa le ia in scopul reducerii cheltuielilor publice. Dincolo de populismul inerent unei asemenea manifestari, se afla problemele.

Astfel, se discuta acum despre faptul ca nu poti taia pensiile si salariile bugetarilor, pentru ca oricum sunt mici. Este adevarat, insa in sectorul privat lucreaza 1.7 milioane de persoane cu salarii mai mici de 1.100 de lei net, dintre care 631.000 castiga mai putin de 750 de lei brut (566 lei net).

Cum pot ei sa traiasca cu aceste salarii? Lor cine le apara drepturile? De ce nu au protestat sindicatele atunci cand companiile private au concediat jumatate de milion de angajati si au miscorat salariilor multora dintre angajatii ramasi?

Mai mult, tocmai pentru ca firmele private si-au redus costurile, acum guvernul mai poate plati pensiile si salariile bugetarilor. Daca firmele private nu s-ar fi restructurat, Romania ar fi intrat de mult in colaps.

Pana la un punct, liderii sindicali au dreptate: nu poti reduce salariile si pensiile sub un anumit nivel, pentru ca unii dintre cei afectati nu vor mai avea bani nici de paine. In acelasi timp insa, nu te poti impotrivi concedierilor din sectorul public, pentru ca fara aceste concedieri, tot sistemul se va prabusi.

Avem de ales: concediem personal, sau taiem salariile. Nu exista o a treia solutie.

Citeste si: De ce unii au furat si noi trebuie sa platim pentru ei?

Timp de 10 minute am incercat sa ii explic cum sta treaba cu deficitul bugetar, am incercat sa ii demonstrez cu cifre ca daca nu vor scadea acum cheltuielile cu salariile si pensiile, este posibil ca peste cateva luni acestea sa nu mai poata fi platite deloc.

Dupa ce m-a ascultat, mi-a spus simplu ca nu il intereseaza demonstratia mea: “dupa ce ca politicienii si protejatii lor au furat tot ce se putea fura in ultimii 20 de ani, acum tot eu trebuie sa ma sacrific? Sa ia guvernul banii de la cei care au furat, nu de la noi, cei care castigam doar atat cat sa traim de pe o zi pe alta!”

Iar omul are dreptate! Cine le spune acum pensionarilor si bugetarilor ca trebuie sa stranga cureaua? Basescu, Boc, Berceanu, Udrea, Blaga, Videanu etc, adica cei care cu putin timp in urma le-au promis ca vor trai bine, persoane asupra carora planeaza ori suspiciuni de coruptie, ori de incompetenta, ori ambele. Daca ne uitam in opozitie, vedem ca lucrurile nu stau diferit – multi dintre cei care acum plang pe umerii pensionarilor sunt perceputi de populatie drept “imbuibati”, corupti, imbogatiti ai tranzitiei samd.

Adevarul este ca omul simplu se uita la cei care ne conduc si vede ca, de 20 de ani, politicienii si protejatii lor prospera, vede ca niciun politician sau om de afaceri cu greutate nu a ajuns dupa gratii sau cu averea confiscata desi multi dintre ei sunt putrezi de corupti, vede ca la fiecare 4 ani in campania electorala partidele promit ca daca vor ajunge la putere, cei saraci nu vor mai fi saraci.

Vede si ce intelege? Intelege ca de 20 de ani este luat drept fraier si mai mult decat atat, intelege ca atunci cand lucrurile merg prost, tot lui i se cere sa faca sacrificii.

Aici este si marea problema a celor care s-au aflat si se afla in fruntea tarii – nu sunt credibili! Nu exista nici macar un singur politician in care populatia sa aiba cu adevarat incredere, si despre care oamenii sa spuna “il cred pe omul asta pentru ca stie ce spune, iar de fiecare data cand a promis ceva, s-a tinut de cuvant”.

In  mod evident, moralitatea este un principiu total strain celor care fac parte clasa politica.

Ei fura, noi furam, voi furati….

In ultima perioada s-a discutat pana la refuz despre evaziunea fiscala si despre faptul ca la buget se pierd cel putin 10 miliarde de euro anual datorita acestui flagel, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care guvernul nu mai are acum bani pentru salarii si pensii.

Ce ma frapeaza este usurinta cu care unii acuza autoritatile statului ca nu sunt in stare sa combata evaziunea fiscala, insa uita ca economia gri sau neagra exista in primul rand pentru ca noi o intretinem.

Sa dezvoltam putin subiectul: in Romania exista 6-7 milioane de fumatori, in timp tigarile de contrabanda reprezinta o treime din piata. Ce inseamna asta? Inseamna ca o treime dintre fumatori se aprovizioneaza constant cu tigari de pe piata neagra.

Adica peste 2 milioane de romani (10% din populatie!!) trag cu spor statul in piept prin faptul ca isi cumpara tigari netimbrate.

Mai departe – cati dintre angajatii din sectorul sanitar declara banii primiti de la bolnavi? Cati dintre profesori declara banii incasati pe meditatii? Cati bani incaseaza functionarii publici de la cei care au nevoie de o stampila in plus pe acte?

Sau, mai bine spus – de ce platim noi aceste sume, in loc sa cerem medicilor, profesorilor sau functionarilor publici sa isi faca treaba pentru care sunt platiti?

Cati dintre romani cer bon fiscal atunci cand cumpara ceva? S-au iscat o gramada de discutii cand guvernul a intentionat sa oblige taranii din piete sa aiba case de marcat – daca in fiecare luna un orasean lasa la piata 50 de lei, la sfarsitul anului se aduna peste 1.5 mld euro. Declara taranii (sau intermediarii care vand in piete) aceste venituri?

As putea continua la nesfarsit cu astfel de exemple, insa ideea este simpla: stam cam prost cu moralitatea. Dam spaga, luam spaga, ni se pare normal sa nu declaram toate veniturile, nu vedem nimic neobisnuit in a cumpara produse de contrabanda desi stim a sunt de contrabanda, acceptam sa fim angajati la negru sau sa primim o parte din salariu “in plic”, etc.

Concluzia ar fi ca in Romania, moralitatea este un principiu pe care fiecare il defineste conform interesului propriu. Unii aleg sa fie corecti. Unii isi justifica lipsa de corectitudine prin faptul ca “si altii fac la fel” sau “altii fura mai mult”. Altii habar nu au ce inseamna moralitatea si nici nu sunt interesati de subiect.

Poate ca pana la sfarsitul anului vom iesi din recesiune, poate ca in urmatorii 1-2 ani vom depasi si criza economica. Insa, criza morala cu care ne confruntam de 20 de ani nu va putea fi depasita nici in urmatorii 20 de ani.