- se reduc/nu se reduc transferurile la Pilonul II de pensii

- scad toate pensiile cu 15%/ scad numai pensiile mai mari de X lei

- se anuleaza/nu se anuleaza scutirea de impozit pentru IT-isti

- scade/nu scade indemnizatia pentru mame

- implementam/nu implementam masura X, reducem/nu reducem veniturile cu procentul Y

etc

Ori, comportandu-se in acest mod, guvernul da de inteles ca nu stie ce decizii sa ia si mai mult decat atat, da apa la moara sindicatelor, in sensul ca incurajeaza protestele: cu cat ţipi mai tare, cu atat ai mai multe sanse ca masurile de austeritate care te vizeaza direct sa nu mai fie aplicate.

Inteleg ca la Palatul Victoria se fac acum calcule si studii de impact, inteleg ca inca nu se stie sigur ce si cum se modifica, insa membrii guvernului nu ar trebui sa iasa cu declaratii pana cand nu se ia o decizie, altfel nu genereaza decat confuzie in randul populatiei si a presei.

Avem probabil nevoie de bugetar in plus – un specialist care sa ii invete pe guvernanti cand, cum si ce sa declare.

Citeste si: Ce nu pricep

Probabil, unii dintre cei care iau in discutie o astfel de varianta cred ca odata venit in fruntea guvernului, tehnocratul respectiv va reinventa roata, adica va reforma administratia publica fara sa concedieze pe nimeni si/sau fara sa reduca niciun salariu.

Din nefericire, inca nu s-a inventat un tip de reforma a carei implementare sa nu ii afecteze pe cei din sistem. In acest moment, marja de actiune a guvernului (oricare ar fi el) este foarte mica – nu exista 100 de alternative pentru a reduce cheltuielile publice.

De unde poate taia guvernul? Exista doua mari surse: achizitiile publice si cheltuielile de personal plus cele cu asistenta sociala.

Printr-un management adecvat poti reduce costul achizitiilor publice cu 10-15-20%, insa daca guvernul taie la jumatate sumele alocate acestui domeniu va urma un val de falimente in mediul privat, multe dintre firmele care lucreaza acum cu statul ramanand fara comenzi (nu discutam aici despre clientela politica). Iar aceste falimente vor aduce bugetul intr-o stare si mai proasta.

Prin urmare, trebuie sa reduci semnificativ cheltuielile de personal si cele cu asistenta sociala. Cum faci asta fara sa scazi salariile sau fara sa trimiti o parte din bugetari in somaj?

In plus, sa nu uitam ca un guvern nu poate functiona fara un Parlament care sa ii aprobe legile. Cine il va sprijini pe Isarescu daca acesta propune concedierea a 200.000 de bugetari sau scaderea salariilor?

Evident, aceste decizii trebuie luate si asumate la nivel politic – daca nu ai majoritate in Parlament, nu poti face nimic.

Probabil ca un guvern de tehnocrati ar da bine in exterior, insa orice masura propusa de un asemenea guvern va trebui negociata in interiorul majoritatii care sustine guvernul respectiv, iar asta poate duce la discutii interminabile.

Este clasa politica romaneasca pregatita sa acorde un cec in alb unui prim-ministru independent gen Isarescu sau Tanasescu? Ma indoiesc.

PS: CTP propune, dar l-a intrebat cineva pe Isarescu daca vrea?

2. Bugetari: INS a comunicat ca in octombrie 2009, aproximativ 950.000 de persoane lucrau cu norma intreaga in administratie, sanatate si invatamant, dintre care 48% castigau mai putin de 1.500 de lei brut, respectiv 1.081 lei net.

In octombrie 2007, numarul bugetarilor era de 909.000, dintre care 61% castigau mai putin de 1.081 de lei net.

3. Sectorul privat: in octombrie 2009, in sectorul privat munceau cu norma intreaga 2.78 mil persoane, dintre care 62.7% castigau mai putin de 1.081 lei net. In octombrie 2007, 90% dintre cei 3.19 mil angajati castigau mai putin de 1.081 lei net.

Astazi, cateva zeci de mii de angajati din sectorul public demonstreaza impotriva masurilor pe care autoritatile doresc sa le ia in scopul reducerii cheltuielilor publice. Dincolo de populismul inerent unei asemenea manifestari, se afla problemele.

Astfel, se discuta acum despre faptul ca nu poti taia pensiile si salariile bugetarilor, pentru ca oricum sunt mici. Este adevarat, insa in sectorul privat lucreaza 1.7 milioane de persoane cu salarii mai mici de 1.100 de lei net, dintre care 631.000 castiga mai putin de 750 de lei brut (566 lei net).

Cum pot ei sa traiasca cu aceste salarii? Lor cine le apara drepturile? De ce nu au protestat sindicatele atunci cand companiile private au concediat jumatate de milion de angajati si au miscorat salariilor multora dintre angajatii ramasi?

Mai mult, tocmai pentru ca firmele private si-au redus costurile, acum guvernul mai poate plati pensiile si salariile bugetarilor. Daca firmele private nu s-ar fi restructurat, Romania ar fi intrat de mult in colaps.

Pana la un punct, liderii sindicali au dreptate: nu poti reduce salariile si pensiile sub un anumit nivel, pentru ca unii dintre cei afectati nu vor mai avea bani nici de paine. In acelasi timp insa, nu te poti impotrivi concedierilor din sectorul public, pentru ca fara aceste concedieri, tot sistemul se va prabusi.

Avem de ales: concediem personal, sau taiem salariile. Nu exista o a treia solutie.

Citeste si: De ce unii au furat si noi trebuie sa platim pentru ei?

Timp de 10 minute am incercat sa ii explic cum sta treaba cu deficitul bugetar, am incercat sa ii demonstrez cu cifre ca daca nu vor scadea acum cheltuielile cu salariile si pensiile, este posibil ca peste cateva luni acestea sa nu mai poata fi platite deloc.

Dupa ce m-a ascultat, mi-a spus simplu ca nu il intereseaza demonstratia mea: “dupa ce ca politicienii si protejatii lor au furat tot ce se putea fura in ultimii 20 de ani, acum tot eu trebuie sa ma sacrific? Sa ia guvernul banii de la cei care au furat, nu de la noi, cei care castigam doar atat cat sa traim de pe o zi pe alta!”

Iar omul are dreptate! Cine le spune acum pensionarilor si bugetarilor ca trebuie sa stranga cureaua? Basescu, Boc, Berceanu, Udrea, Blaga, Videanu etc, adica cei care cu putin timp in urma le-au promis ca vor trai bine, persoane asupra carora planeaza ori suspiciuni de coruptie, ori de incompetenta, ori ambele. Daca ne uitam in opozitie, vedem ca lucrurile nu stau diferit – multi dintre cei care acum plang pe umerii pensionarilor sunt perceputi de populatie drept “imbuibati”, corupti, imbogatiti ai tranzitiei samd.

Adevarul este ca omul simplu se uita la cei care ne conduc si vede ca, de 20 de ani, politicienii si protejatii lor prospera, vede ca niciun politician sau om de afaceri cu greutate nu a ajuns dupa gratii sau cu averea confiscata desi multi dintre ei sunt putrezi de corupti, vede ca la fiecare 4 ani in campania electorala partidele promit ca daca vor ajunge la putere, cei saraci nu vor mai fi saraci.

Vede si ce intelege? Intelege ca de 20 de ani este luat drept fraier si mai mult decat atat, intelege ca atunci cand lucrurile merg prost, tot lui i se cere sa faca sacrificii.

Aici este si marea problema a celor care s-au aflat si se afla in fruntea tarii – nu sunt credibili! Nu exista nici macar un singur politician in care populatia sa aiba cu adevarat incredere, si despre care oamenii sa spuna “il cred pe omul asta pentru ca stie ce spune, iar de fiecare data cand a promis ceva, s-a tinut de cuvant”.

In  mod evident, moralitatea este un principiu total strain celor care fac parte clasa politica.

Ei fura, noi furam, voi furati….

In ultima perioada s-a discutat pana la refuz despre evaziunea fiscala si despre faptul ca la buget se pierd cel putin 10 miliarde de euro anual datorita acestui flagel, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care guvernul nu mai are acum bani pentru salarii si pensii.

Ce ma frapeaza este usurinta cu care unii acuza autoritatile statului ca nu sunt in stare sa combata evaziunea fiscala, insa uita ca economia gri sau neagra exista in primul rand pentru ca noi o intretinem.

Sa dezvoltam putin subiectul: in Romania exista 6-7 milioane de fumatori, in timp tigarile de contrabanda reprezinta o treime din piata. Ce inseamna asta? Inseamna ca o treime dintre fumatori se aprovizioneaza constant cu tigari de pe piata neagra.

Adica peste 2 milioane de romani (10% din populatie!!) trag cu spor statul in piept prin faptul ca isi cumpara tigari netimbrate.

Mai departe – cati dintre angajatii din sectorul sanitar declara banii primiti de la bolnavi? Cati dintre profesori declara banii incasati pe meditatii? Cati bani incaseaza functionarii publici de la cei care au nevoie de o stampila in plus pe acte?

Sau, mai bine spus – de ce platim noi aceste sume, in loc sa cerem medicilor, profesorilor sau functionarilor publici sa isi faca treaba pentru care sunt platiti?

Cati dintre romani cer bon fiscal atunci cand cumpara ceva? S-au iscat o gramada de discutii cand guvernul a intentionat sa oblige taranii din piete sa aiba case de marcat – daca in fiecare luna un orasean lasa la piata 50 de lei, la sfarsitul anului se aduna peste 1.5 mld euro. Declara taranii (sau intermediarii care vand in piete) aceste venituri?

As putea continua la nesfarsit cu astfel de exemple, insa ideea este simpla: stam cam prost cu moralitatea. Dam spaga, luam spaga, ni se pare normal sa nu declaram toate veniturile, nu vedem nimic neobisnuit in a cumpara produse de contrabanda desi stim a sunt de contrabanda, acceptam sa fim angajati la negru sau sa primim o parte din salariu “in plic”, etc.

Concluzia ar fi ca in Romania, moralitatea este un principiu pe care fiecare il defineste conform interesului propriu. Unii aleg sa fie corecti. Unii isi justifica lipsa de corectitudine prin faptul ca “si altii fac la fel” sau “altii fura mai mult”. Altii habar nu au ce inseamna moralitatea si nici nu sunt interesati de subiect.

Poate ca pana la sfarsitul anului vom iesi din recesiune, poate ca in urmatorii 1-2 ani vom depasi si criza economica. Insa, criza morala cu care ne confruntam de 20 de ani nu va putea fi depasita nici in urmatorii 20 de ani.

Saptamana trecuta, Prasedintele Basescu a anuntat primele scaderi de salarii si pensii din istoria post-decembrista. In secunda doi, ma asteptam ca PSD si PNL sa iasa pe televiziuni si sa ne anunte ca lucreaza la propriile programe anticriza, iar in aceasta saptamana ar fi trebuit sa aflam si in ce constau aceste programe.

Daca s-ar fi intamplat asta, acum am fi fost in situatia de a compara masurile propuse de actualul guvern cu masurile propuse de catre opozitie, si de a decide cine este mai destept.

Ce observam in schimb? In momentul in care guvernul se pregateste sa taie salariile cu 25% si pensiile cu 15%, opozitia nu are decat o singura cerere: nu taiati salariile si pensiile! La asta se reduc programele anticriza ale PSD si PNL.

Nimic despre sursele de finantare a deficitului bugetar sau a datoriei publice scadente in 2010, nimic despre masurile concrete ce ar trebui luate pentru a stopa risipa de la buget. Ni se spune doar ce NU ar trebui sa faca Emil Boc & co. Atat!

Evident, guvernul actual a condus prost tara, dar cel putin pana in acest moment, nici PSD, nici PNL nu au demonstrat ca au solutii.

Avem inca odata ocazia de a ne convinge ca nu avem numai un guvern incompetent, ci si o opozitie la fel de incompetenta.

Daca va creste TVA vor creste preturile, iar cresterea preturilor va determina si o crestere a gradului de saracie. Cum lupta orice guvern roman impotriva saraciei? Majoreaza ajutoarele sociale! Insa, bugetul este la limita din moment ce aproape 80% din venituri se duc deja pe cheltuieli de personal si asistenta sociala.

Mai departe, cresterea taxelor va determina si o crestere a evaziunii fiscale, astfel ca la buget vor veni mai putini bani. In plus, cresterea preturilor concomitent cu scaderea veniturilor (creste cota unica) va duce la o ajustare drastica a consumului.

Practic, daca guvernul va creste TVA si cota unica, este posibil ca in loc sa asistam la reducerea deficitului bugetar, sa asistam la falimentul guvernului.

Ce alternative exista la cresterea TVA si a cotei unice? In principiu, este necesar ca autoritatile sa ia cateva masuri de bun simt pentru a echilibra bugetul, fara sa arunce in faliment intreaga economie.

I. Cum pot fi reduse cheltuielile

1. Prin concedierea a 100.000 de bugetari

Salariul mediu al unui bugetar este de aproximativ 2,500 de lei brut. Daca 100.000 de bugetari vor fi concediati, economia la buget va fi de cel putin 3 mld lei pe an.

Poate ca unora cifra de 100.000 li se pare mare, insa aceasta nu reprezinta nici 10% din totalul bugetarilor, in timp ce in sectorul privat, in ultimul an numarul angajatilor s-a redus cu peste 10%.

2. Prin reducerea cheltuielilor cu asistenta sociala

In primele trei luni din 2010, cheltuielile cu asistenta sociala au crescut cu 2,4 mld lei fata de primul trimestru din 2009, cresterea in procente fiind de 15,6%. Fata de primul trimestru din 2008, aceste cheltuieli au crescut cu 42% (+5 mld lei), desi incasarile la buget au scazut cu 6,4%, respectiv -2,7 mld lei.

In urma cu putin timp, ministrul Seitan se plangea ca exista asistati social care castiga si 1.000 de euro lunar prin cumularea mai multor ajutoare, insa pana acum guvernul nu a facut nimic pentru a corecta derapajele.

Daca aceste cheltuieli vor fi reduse cu doar 5%, economia la buget ar fi de peste 3 mld lei pe an.

3. Prin reducerea cheltuielilor cu achizitia de bunuri si servicii

In ultimele luni, am auzit de nenumarate ori ca guvernul si-a propus sa reduca risipa. Totusi, in primul trimestru din 2010, cheltuielile cu achizitia bunurilor si serviciilor nu au scazut comparativ cu primul trimestru din 2009.

In 2009, guvernul a cheltuit 28,8 mld lei (~7 mld euro) pe achizitii publice, potentialul de economisire pe acest segment fiind urias. O reducere de 5-10% se poate obtine foarte usor printr-un mai bun management al achizitiilor, iar economia la buget ar fi de 1,5-3 mld lei.

Per total, masurile 1+2+3 pot genera o reducere a cheltuielilor cu cel putin 7-8 mld lei, respectiv 1,5% din PIB

II. Cum pot fi majorate veniturile

1. Prin cresterea impozitelor pe proprietate

Romania este o tara saraca dar cu locuitori bogati. In ce alta tara europeana 4 din 5 familii au o locuinta in proprietate?

Indiferent ca ne place sau nu, realitatea demonstreaza ca impozitele pe proprietati sunt absolut derizorii. Este inadmisibil ca intr-o tara care nu se considera a fi bananiera, sa platesti 100 de lei impozit pe o locuinta care valoreaza pe piata 50.000 de euro.

Anul trecut, din impozitele pe proprietate s-au incasat la buget 3,3 mld lei. Personal, cred ca suma ar trebui sa fie dubla. Insa, pentru a nu genera o “revolutie”, cresterea ar trebui sa fie ceva mai mica in cazul primei locuinte (sa zicem +50%), iar de la a doua locuinta in sus, impozitele sa creasca mult mai mult.

In plus, si impozitele pe masini ar trebui majorate – in Ziarul Financiar de astazi gasiti o comparatie Romania-Spania.

2. Prin cresterea gradului de colectare a veniturilor la buget

In ultimii 20 de ani, s-a demonstrat ca nu poti creste gradul de colectare concomitent cu crestera taxelor, insa guvernul se pare ca tocmai acest lucru isi propune. Studii independente arata ca anul trecut, aproximativ o treime din economie a fost nefiscalizata, ceea ce inseamna pierderi la buget de aproximativ 10-12 mld euro.

Este imposibil ca economia neagra sa scada la zero, insa actiuni mai hotarate in ceea ce priveste combaterea evaziunii fiscale in domeniul tutunului, panificatiei si alcoolului, pot aduce la buget cel putin 1 miliard de euro.

Concomitent, se pot depune eforturi mai mari in sensul combaterii muncii la negru sau a rambursarilor ilegale de TVA, masuri care pot scoate la suprafata o buna parte din economia la negru.

III. Concluzie

Guvernul vrea sa faca reforma fara sa schimbe nimic – nici concedieri, nici reducerea cheltuielilor, nici imbunatatirea gradului de colectare a veniturilor.

Nu cred ca guvernantii nostri sunt atat de incompetenti incat sa nu isi dea seama ca problemele se pot rezolva si altfel, nu doar prin cresterea taxelor. Insa, ei actioneaza ca si cum ar fi incompetenti. Eu zic ca nu sunt, insa interesele de politice si de grup ii impiedica sa ia aceste masuri.

Sa facem un calcul:

- anul trecut, din TVA s-au incasat 34.2 mld lei. Daca Taxa pe Valoare Adaugata va creste la 24%, plusul de incasari la buget ar trebui sa fie de aproximativ 9 mld lei in urmatoarele 12 luni

- tot anul trecut, din impozitul pe profit, salarii si venit s-au incasat 30.4 mld lei, iar o crestere a cotei unice de la 16% la 20% va duce la o crestere a incasarilor la buget cu 7.6 mld lei.

- in total, din cresterea TVA si a cotei unice s-ar incasa la buget cu 16.6 mld lei mai mult, ceea ce inseamna aproximativ 10% din veniturile bugetare si 3.3% din PIB.

Chiar daca incasarile nu vor creste direct proportional cu cresterea taxelor, suma ramane uriasa.

Acum, sa ne intrebam de ce ar vrea FMI ca incasarile guvernului sa creasca cu echivalentul a 3% din PIB in urmatorul an? Acest procent reprezinta jumatate din tot deficitul prognozat pentru 2010!

Ministerul de Finante a negat ca se discuta despre o asemenea crestere a taxelor, insa nu cred ca iese fum fara foc. In plus, daca FMI cere o crestere atat de mare a celor doua taxe principale, inseamna ca lucrurile au scapat de sub control in ceea ce priveste executia bugetara.

Personal, ma indoiesc ca majorarile vor avea amplitudinea indicata de ZF – situatia incasarilor la buget nu este atat de dramatica incat sa fie nevoie de o crestere cu 5% a TVA si 4% a cotei unice.

De ce se afla guvernul in corzi? Graficul de mai jos explica totul – cum sa stimulezi cresterea economica, atunci cand aproape 80% din veniturile la buget se duc pe salarii si ajutoare sociale?

Citeste si acest articol

Conform INS, in luna octombrie 2009, numarul angajatilor din Administratia Publica, Invatamant si  Sanatate si Asistenta Sociala care au lucrat 22 de zile - in acest articol discutam doar despre angajatii full-time - a fost de 949,818, dintre care 183,874 (19.4%) au fost incadrati drept muncitori.

Din numarul total de angajati, 47.9% castiga mai putin de 1,500 de lei brut, iar daca nu luam in considerare muncitorii, procentul scade la 38.2%. In partea superioara a “clsamentului” avem 10,440 persoane cu salarii brute de peste 7,000 de lei, dintre care 5,610 castiga mai mult de 8,000 de lei brut, detalii alaturat.

La o prima vedere numarul celor cu salarii mari nu este spectaculos, insa trebuie scos totusi in evidenta faptul ca exista 100.200 bugetari (10.5% din total) cu salarii mai mici de 750 de lei (inclusiv sporuri), aproape 52.000 dintre acestia fiind muncitori.

Sa vedem cum stau lucrurile pe sectoare de activitate.

I. Salariile din Administratia Publica

In luna octombrie 2009, numarul angajatilor din Administratia Publica a fost de 325,909 persoane, dintre care 89,597 erau incadrati drept muncitori.

In ceea ce priveste salariile, 39.9% din totalul angajatilor aveau un salariu brut de pana in 1,000 de lei, iar daca scoatem muncitorii din calcul, ponderea celor cu salarii de pana in 1,000 de lei scade la 26.9%.

Mai departe, aproximativ 3 din 4 angajati au salarii brute mai mici de 2,000 de lei, respectiv 1,424 lei net (~340 euro).

In partea superioara a transelor de venit ii avem pe cei care castiga peste 7,000 de lei brut lunar, numarul acestora fiind de 4,967, dintre care 2,296 castiga peste 8,000 de lei.

Lucrurile stau insa diferit daca nu luam in considerare sporurile – astfel, doar 2,619 persoane au salarii brute de incadrare de peste 7,000 de lei, dintre care doar 766 castiga peste 8,000 de lei.

Cu alte cuvinte, sporurile aproape ca dubleaza numarul celor cu venituri de peste 7,000 de lei, in timp ce la nivelul economiei (fara bugetari), diferenta este de doar 31%.

In imaginea alaturata am ilustrat distributia salariatilor pe transe de salarii, inclusiv/exclusiv muncitorii.

II. Salariile din Invatamant

In luna octombrie 2009, numarul salariatilor din Invatamant a fost de 359,638, dintre care 42,845 (11.9%) sunt muncitori. Din numarul total de salariati, 37.5% castiga mai putin de 1,500 de lei brut, iar daca nu luam in considerare muncitorii, procentul scade la 29.7%.

In partea superioara avem 3,077 de salariati care castiga peste 7,000 de lei, 1,954 dintre acestia avand venituri de peste 8,000 de lei brut.

De remarcat ca 75% dintre angajatii care nu sunt muncitori au salarii cuprinse intre 1,000 si 3,000 de lei brut, detalii alaturat.

Tot in aceeasi luna a anului trecut, salariul mediu brut in invatamant a fost de 2085 de lei, ceea ce inseamna ca aproximativ 63% dintre angajati castiga sub medie, iar 37% peste medie.

III. Salariile din Sanatate si AS

Conform datelor INS, in octombrie 2009, numarul angajatilor din sectorul sanatatii si asistentei sociale a fost de 264,271, dintre care 51,402 persoane erau angajate pe pozitii de muncitori.

Daca discutam despre salarii, 86% dintre angajati castiga mai putin de 3,000 de lei brut, iar daca nu luam in considerare muncitorii, procentul scade la 82.8%. In partea superioara a transelor de salarii avem 2,396 persoane cu salarii mai mari de 7,000 de lei, dintre care 1,360 castiga peste 8,000 de lei.

O mentiune speciala legata de sporuri – daca luam in considerare doar salariile de incadrare, exista 230 de persoane (ati citit bine!) cu salarii de peste 7,000 de lei brut. Daca adaugam sporurile, numarul celor care castiga peste aceasta suma creste  de 11 ori.

IV. Concluzie

S-a spus de nenumarate ori ca salariile multor angajati din sectorul public sunt nesimtit de mari, insa cifrele prezentate nu sustin aceasta varianta. Practic, doar 2% dintre cei aproape 1 milion de angajati din Administratie, Invatamant si Educatie castiga peste 1,000 de euro net inclusiv sporuri (6,000 de lei brut).

Mai departe – daca avem probleme cu salariile bugetarilor desi 25% dintre angajati castiga mai putin de 1,000 de lei, 67% castiga mai putin de 2,000 de lei brut, iar 95% castiga mai putin de 4,000 de lei, inseamna ca nu salariile acestora sunt marea problema, ci numarul lor.

Din cauza ca exista multi bugetari, nici salariile nu pot fi marite, dar sindicatele refuza sa inteleaga acest lucru. Practic, nereformarea sectorului public face ca cel putin 2 bugetari din 4 sa traiasca de pe o zi pe alta (nu luam in considerare spaga).

Maine voi prezenta date detaliate despre evolutia salariilor in sectorul public intre 2007 si 2009.

Nota 1. De mentionat faptul ca Invatamantul si Sanatatea contin si componenta privata a sectoarelor respective, insa acest lucru nu distorsioneaza imaginea de ansamblu.

Nota 2: Cifrele de mai sus se refera la administratie, invatamant si sananate. Nu sunt inclusi militarii (armata) si angajatii din companiile la care statul este actionar majoritar (CFR, Regii Autonome etc).

Premierul Tariceanu a solicitat joi tuturor ministerelor sa reduca cheltuielile privind parcul auto propriu, cheltuielile cu personalul –primele si sporurile -, cheltuielile de protocol sau deplasarile in strainatate. „Cer tuturor ministerelor ca pana intervine Ministerul de Finante cu norme, sa incepeti o reducere drastica a cheltuielilor care nu sunt esentiale”. Sursa: Hotnews

Rezultatul: in decembrie, guvernul Tariceanu a batut orice record in ceea ce priveste cheltuielile - 25.7 mld lei, sau 6.6 mld euro, sau 14.5% din totalul cheltuielilor bugetare efectuate in anul 2008.

2. Februarie 2009

Emil Boc: “…inţelegem că în acest context cheltuielile publice trebuie să fie mai puţine. Statul, într-adevăr, suferă de un fel de obezitate birocratică, mai ales la nivel central, o supradimensionare a aparatului birocratic. Este datoria noastră să aducem aceste cheltuieli în limite rezonabile şi în acelaşi timp să punem accent pe componenta investiţionala…” Sursa: gov.ro

Rezultatul: anul trecut, cheltuielile de personal au crescut cu 2.4% (vezi Later Edit la sfarsit), de la 45.6 mld lei in 2008 la 46.7 mld lei in 2009, iar cheltuielile de capital au scazut cu 0.1% (nu conteaza procentul, important este ca au scazut!). Adica exact invers fata de ceea ce promitea premierul.

3. Iulie 2009

Presedintele Traian Basescu i-a cerut joi premierului Emil Boc sa reduca imediat numarul de bugetari si de functionari publici cu 20%, avertizand ca “s-a apropiat funia de par”, iar reducerea de salarii si sporuri nu are efectele dorite in limitarea cheltuielilor publice. Sursa: Euractiv

Rezultatul: dl Boc s-a conformat, astfel ca in perioada august 2009 – februarie 2010 numarul salariatilor (de fapt a posturilor bugetate) din sectorul public s-a redus cu 20.000, adica cu 2%. Reducerea nu este chiar de 20% asa cum a cerut presedintele, dar diferenta dintre 2% si 20% este neglijabila, nu?

4. Aprilie 2010

Traian Basescu la Nasul (B1): voi chema Guvernul la mine fiindca nu vad in statistici disponibilizarile anuntate in sectorul bugetar

Traian Basescu in timpul consultarilor de ieri: există riscul ca deficitul bugetar să depăşească 7% din PIB în acest an, dacă Guvernul se limitează la a reduce doar cu 5% cheltuielile de personal, conform înţelegerii cu FMI – Mediafax

Emil Boc in timpul consultarilor de ieri: obiectivul Guvernului este ca pana in 2012, cheltuielile cu salarizarea sa fie limitate la 7% din PIB. De asemenea, dl Boc a mai spus ca in februarie 2010, cheltuielile de personal au scazut cu 16% comparativ cu decembrie 2008, cand Guvernul Boc a preluat mandatul de la Guvernul Tariceanu.

Care este adevarul: comparatia pe care o face premierul este menita sa induca lumea in eroare pentru ca in luna decembrie 2008, dl Tariceanu a dat drumul la robinet, detalii mai jos. Cu alte cuvinte, nu la decembrie 2008 ar trebui sa se faca raportarea, ci la aceleasi luni din anii anterior.

Iar cifrele arata ca in februarie 2010, cheltuielile de personal au fost cu 22.5% mai mari decat in februarie 2008 si cu 1.6% mai mari decat in februarie 2009. Este adevarat ca o parte din crestere a fost generata de guvernul Tariceanu si de PSD, dar nu despre asta este vorba. De remarcat totusi ca in 2008, cheltuielile de personal au crescut cu 78% fata de 2007 (!!).

5. Concluzie

Chiar nu ne putem misca si noi mai cu talent in sensul de a obtine si ceva rezultate? Ne-am saturat de declaratii, vrem sa vedem ca lucrurile se misca. In conditiile in care politicienii s-au invatat sa trateze populatia asa cum trateaza un cioban o turma de oi, de ce ne miram ca tot mai putina lume merge la vot?

Pe scurt, intalnirea de ieri dintre presedinte si guvern pe tema cheltuielilor publice precum si declaratiile celor doua parti nu valoreaza doi bani.

Later Edit: initial, in dreptul lunii decembrie 2008 pe grafic aparea o suma de 12.6 miliarde lei pentru ca asa apar datele si pe situl Ministrului de Finante (vezi executia bugetara pe 2008), insa autoritatile au modificat anul trecut cifrele redistribuind aceasta suma in contul celor 11 luni anterioare. Per total insa, cheltuielile de personal efectuate in anul 2008 au crescut de la 43.3 miliarde lei (cat erau initial) la 45.6 mld lei.

Prin urmare, am modificat si cifrele din articol.

- consumul anual de pasta de dinti pe cap de locuitor nu trece de 100-125 mililitri, in timp ce la nivel mondial consumul mediu depaseste 300 de ml, iar in tarile civilizate ajunge la 500 ml. In plus, un roman isi schimba periuta de dinti odata la doi-trei ani, desi este recomandat sa o schimbe odata la 2-3 luni.

- consumul mediu de sapun pe cap de locuitor este de 400 grame anual, de 4-5 ori mai mic decat in vest.

- doar jumatate dintre romani se spala pe maini dupa ce merg la toaleta sau dupa ce ingrijesc un animal, iar unul din patru romani  nu se spala pe maini dupa ce schimba scutece.

Multi s-au grabit sa explice aceasta stare de fapt prin lipsa de educatie, insa cifrele de mai sus nu reprezinta altceva decat efectul unei realitati mult mai crunte: conform Eurostat, in 2008, 41% din populatia Romaniei traia in locuinte fara apa curenta, fara baie si cu WC in curte sau la capatul holului.

Din acest punct de vedere suntem de departe campionii UE, click pe graficul alaturat pentru detalii. Nici macar bulgarii nu se afla intr-o situatie mai jenanta din moment ce in aceasta tara, doar 18% din populatie traieste in aceleasi conditii. Procentul este zero in tarile cu adevarat civilizate.

In Romania exista in acest moment 12,956 de sate si aproape 3200 de comune si orase, numarul localitatilor cu instalatii de canalizare publica fiind de doar 735 (5% din total).

In perioada 2007-2013 UE ne da 11 miliarde euro pentru agricultura si dezvoltare rurala, insa daca tinem cont de situatia in care se afla mediul rural, probabil ca nici 50 de miliarde de euro nu ar fi de ajuns pentru ca satele romanesti sa ajunga la nivelul de dezvoltare mediu al satelor din tarile zonei euro, acolo unde casa fara apa curenta si cu wc in curte reprezinta doar o poveste pe care bunicii o povestesc nepotilor.

PS: incotro ne indreptam? Conform INS, in 2007 au fost terminate 47,299 locuinte, dintre care doar 27,717 (59%) aveau canalizare.