Comments on: Infractionalitate: romani versus nemti, italieni si suedezi, sau demonstratia faptului ca avem o parere prea proasta despre noi insine

By: Victor

Victor — Tue, 27 Oct 2009 15:50:51 +0000

AristotelCostel:
1. Pana si nesimtirea mea (cu sensul de “nesimtitor”, nu de “nesimtit”) are o limita: se opreste acolo unde incepe intelegerea. Sorry!
2. Proportional cu importanta si gravitatea problemei, si cu abilitatea mea de a o prescurta, formuland-o totusi (dupa parerea mea) perfect inteligibil si ne-echivoc.

By: AristotelCostel

AristotelCostel — Tue, 27 Oct 2009 13:40:48 +0000

… apreciez ca i-ai adresat A3-ul Irinei.

By: Victor

Victor — Tue, 27 Oct 2009 13:32:12 +0000

Nu stiu cum anume vezi dumneata lucrurile, irina, dar dupa parerea mea esti perfect indreptatita sa-ti fie rusine – desi NU pt motivul invocat de dumneata, si nu in sensul intentionat de dumneata.
Lasand deocamdata deoparte orice alta consideratie, imi permit sa-ti atrag in primul rand atentia asupra unei elementare contradictii logice din asertiunea dumitale: desi ESTE adevarat ca nu este obligatoriu ca noi, toti cei care comentam pe acest blog, sa fim NEAPARAT exemplificativi pt natie (in teorie, in principiu, este posibil ca noi (toti la un loc si fiecare in parte) sa fim “atipici”, deci nereprezentativi), nu este totusi mai putin adevarat ca SI NOI facem parte din natie (si inca sub forma unui grup inchegat si unitar destul de “puternic” pt a nu putea fi considerat neglijabil), si ca deci concluziile trase de noi – asa cum le intelegi dumneata si cum le contesti valabilitatea – sunt sustinute si justificate de insasi opinia dumitale despre noi si de prezenta noastra in cadrul natiei! (Ca doar DESPRE NOI ai o parere atat de rea, NU-I ASA? adica despre o parte din natie!?!)
Sa revenim la consideratiile principale:
Daca abia urmeaza sa depui juramantul pt cetatenia romana inseamna ca deocamdata nu esti cetatean al Romaniei (dupa prenumele dumitale precum si dupa corectitudinea cu care folosesti limba romana presupun ca esti fie din Republica Moldova, fie eventual cetatean minoritar de nationalitate romana al altei tari), deci actul incetatenirii in Romania inca nu a fost definitivat.
In acest context eu consider ca ar trebui intr-adevar sa-ti fie rusine, dar NU “de tara in care ai sa fii cetatean”, si NU “pt ca ai sa fii numita romanca”, ci pentru ca, avand aceste sentimente, nu renunti la a obtine cetatenia romana – deci pt atitudinea dumitale morala atat de duplicitara. Nici macar nu ai asteptat sa fi fost “adoptata” drept romanca, pt ca in acest fel sa fi criticat “sistemul” din interiorul sau. (Dumneata , “din afara” privind, iti permiti sa emiti aprecierea ca impresia noastra despre “natia” noastra ar fi “…foarte si foarte gresita…”, desi NOI suntem cei “din interior”, care cunoastem situatia mai bine decat cei din exterior.) Figurat vorbind, dumneata vii pana in prag, deschizi usa si (afara fiind inca) te plangi ca inauntru pute, dar continui sa intri. Daca nu-ti convin conditiile, DE CE mai “intri”?
Este adevarat ca nu este frumos NICI din partea noastra sa criticam astfel sistemul, dar noi facem o analiza critica cu scop constructiv, si anume o facem “dinauntru”, stand deja in “duhoare” (la a carei creare poate am si contribuit), si lamentatiile noastre pot fi la rigoare in mod justificat interpretate drept reprezentand fazele premergatoare procesului de “aerisire”, adica se poate considera ca studiem situatia din toate unghiurile si ca ne facem curaj pt a initia schimbari, pe cand dumneata nici macar aceasta scuza nu o ai.
Iar daca ORICUM “te bate gandul” “…sa zic ca sunt din rep moldova…” (si nici macar nu ai folosit majuscula la initiala), poate ca n-ar fi rau sa iei in considerare CHIAR SA SI ADOPTI cetatenia acestei tari (sau sa nu renunti la ea, daca DE ACOLO provii).
In orice caz, cred ca ar fi cazul sa meditezi si asupra altui aspect.
Nu este cu totul imposibil, dar EU personal TARE ma indoiesc ca ai fi apatrida prin forta imprejurarilor (nu cred ca parintii dumitale – sau TOTI ascendentii acestora – sa fi renuntat la cetatenia tarilor lor de bastina (sau adoptive) (sau aceasta sa le fi fost retrasa cu forta) si ca apoi ei nu au adoptat nici o alta cetatenie, (si asta inaintea nasterii dumitale, astfel incat dumneata sa te fi NASCUT apatrida), dupa cum nu cred NICI ca parintii dumitale (in timp ce erai minora si deci ei iti erau tutori si aveau puterea de a lua decizii in numele dumitale) sa fi renuntat in numele dumitale la cetatenie.
Concluzia ar fi ca dumneata (in vederea obtinerii cetateniei romane) pleci din tara al carei cetatean esti (si fie ca renunti la cetatenia acesteia, fie ca nu renunti si optezi pt a avea dubla cetatenie). Nu crezi ca INSASI aceasta plecare a dumitale din tara, aceasta actiune in sine, reprezinta din partea dumitale o critica (tacita) deosebit de graitoare la adresa tarii de provenienta? CE anume consideri ca iti da dumitale dreptul de a-ti critica tara, drept care noua sa ne fie refuzat? Doar faptul ca dumneata o faci in mod tacit si efectiv, pe cand noi verbalizam fara a actiona in sensul abandonarii tarii?
Inca un singur lucru: nu numai in acest caz, ci IN GENERAL in viata, nu este o buna politica sa iei hotararea ca dumneata singura “sa pui la punct” (sau hai sa ma exprim mai “academic”: “sa corectezi opiniile gresite”) pt o masa compacta si unitara de preopinenti, caci acestia – sprijinindu-se unul pe altul – iti pot face fata cu usurinta. Daca TOT iti doresti ca neaparat sa faci asta, pt a avea sanse de succes macar aplica principiul clasic “divide et impera”, dezbinand grupul preopinentilor si facandu-ti pe rand aliat dintr-o fractiune impotriva alteia.

AristotelCostel, ESTE adevarat ca nu suntem tara rusofona, dar sa nu uitam totusi ca sunt destui rusofili pe aici (in special unde nu i-am vrea, “sus”).
Pe de alta parte, poate ca nu este cazul sa facem si noi greseala de a ne aventura la caracterizarea altei/altor tari, mai ales daca este vorba de caracterizari atat de “severe”.
Despre popor in ansamblul sau, in general este de obicei o idee rea sa manifesti o atitudine critica atat de dura si de intransigenta, chiar daca uneori este exasperanta incultura si neintelegerea necesitatii de “a cugeta” a reprezentantilor sai, si e teribil de ciudat faptul ca bunul-simt innascut in popor nu reuseste sa compenseze macar partial aceste carente.
Iar cu referire la persoana mea, am constatat SI EU ca sunt far’de speranta (nu ma mai “fac bine” nici cu medicamente straine! ) ), da’ sa stii ca nu sunt CHIAR blond, ci mai mult saten (atat la par, cat si la minte), si mai sunt SI in curs de incaruntire accentuata si accelerata!

By: AristotelCostel

AristotelCostel — Tue, 27 Oct 2009 09:06:00 +0000

Nu suntem rusofoni si ne-au ajuns 50 de ani de autopreamarire… populara specifica … URSS-ului. Republica Moldova e, la fel ca si Rusia, un stat mafiot, iar mandriile… nationale sunt doar roadele manipularii.

P.S. Mie nu mi-e rusine ca sunt cetatean roman, dar n-am o parere prea buna despre… popor. Pe de alta parte, “poporul” roman, te asigur, are pareri… senzationale. Ma rog, cunosc deja principiul popular… “am fost perfecti… pacat ca am… evoluat”.

By: irina

irina — Tue, 27 Oct 2009 08:03:32 +0000

Peste cateva zile am sa depun juramant pentru cetatenia romana, si vreau sa zic ca imi e rusine de tara in care am sa fiu cetatean, si ca voi fi numita romanca, fiindca nu am mai vazut popor care sa aiba aceasta impresie (foarte si foarte gresita) despre natia sa, si mai degraba am sa zic ca sunt din rep moldova, care e mai mica, mai saraca si etc, etc! TREZITI- VA !!

By: Victor

Victor — Sat, 24 Oct 2009 00:32:06 +0000

khris, cand faci calculul procentual al infractorilor pe natii in Germania nu reiese de nicaieri felul in care faci legatura cu numarul de resortisanti ai respectivelor natii aflati in Germania mai mult sau mai putin legal si mai mult sau mai putin permanent.
Exagerand caricatural: daca in Germania sunt un milion de polonezi din care 100 sunt infractori, pe cand romani sunt 200 din care 50 infractori, parca se schimba semnificatia injumatatirii procentului de infractori romani fata de cei polonezi.

Concluzia mea personala (in sustinerea careia nu dispun de argumente numerice – ba la ora asta nici macar argumente logice nu am la indemana) este ca nu stiu cum o fi evoluand “cantitatea” de infractori din Romania, dar Dojo cam are dreptate: senzatia traita nu este tocmai una de siguranta, ba chiar dimpotriva, si poate ca unul din principalele cauze pt asta il reprezinta faptul ca si eu, si infractorii, stim ca – cel putin pana cand nu este depasit un anumit nivel de violenta considerat a fi “tolerabil” – sunt foarte slabe sanse sa te apere cineva (fie si cei platiti inclusiv din contributia mea exact pt a ma apara in caz de nevoie).

By: Victor

Victor — Sat, 24 Oct 2009 00:05:07 +0000

Depinde cate dintre cele prinse sunt si inregistrate.

By: Victor

Victor — Fri, 23 Oct 2009 23:59:25 +0000

Dumneata stii sa citesti? Nu pricepi ca omul n-are sursa de date?
Ofera-i dumneata datele (sau sursa de date), si eu sunt CONVINS ca “se executa” IMEDIAT si face analiza in cauza.

By: individul.x

individul.x — Thu, 22 Oct 2009 09:07:18 +0000

Romanii au intr-adevar o parere mult prea proasta despre ei si se victimizeaza mult prea mult, pentru ca uneori da roade ( nu se mai asteapta nimeni ca ei sa depuna vre-un efort sa faca ceva). Asta ar trebui tratat.
Pe de alta parte nu cred ca putem avea incredere in validitatea rapoartelor politiei romane.. cand in momentul in care te duci s-o depui po plangere olitistul mai mai ca te ameninta sa n-o depui..

By: Swirlyo

Swirlyo — Wed, 21 Oct 2009 22:42:13 +0000

Foarte bine spus, Dojo. Cu toate acestea, Timisoara e un oras destul de safe.. cel putin fata de Craiova sau Bucuresti.