Romania – Serbia 2:3 sau moartea unei pasiuni
29.3.2009 
Cristian Orgonas 
Categoria: 
In copilarie, in anii in care clanul Becali facea bisnita cu bilete in fata la cinematograful Patria iar George Copos isi facea veacul prin Partidul Comunist Roman, imi amintesc cum ascultam in fiecare week-end etapa la Radio Romania Actualitati si ma bucuram enorm de fiecare victorie a echipei nationale formata pe atunci din Hagi, Popescu, Lacatus, Petrescu si altii, jucatori care in anii ce au urmat aveau sa formeze „Generatia de Aur”.
Anii treceau, echipa nationala a devenit tot mai buna, Romania a inceput sa conteze in fotbalul mondial iar pasiunea mea pentru acest sport crestea pe masura ce victoriile asupra unor adversari puternici se inmulteau, totul culminand cu parcursul de legenda pe care Hagi & co l-au avut la Mondialul din `94 atunci cand doar „capul” lui Andersson din prelungirile cu Suedia ne-a privat de o semifinala cu Brazilia.
Din acel moment, valoarea echipei nationale a inceput sa scada incet dar sigur, la fel si pasiunea mea pentru fotbal. Jucatorii care evoluau in campionatul national se transferau in strainatate dupa primele goluri marcate iar fratii Becali isi sporeau averea cu fiecare jucator transferat.
Performantele din cupele europene ale echipelor romanesti de club au devenit mediocre si sub-mediocre, numarul spectatorilor la meciuri s-a redus drastic insa, pe masura ce fotbalul romanesc devenea tot mai mult o umbra a ceea ce a fost odata, steaua lui Gigi Becali devenea tot mai luminoasa iar conducatorii echipelor au devenit mai importanti decat jucatorii.
Fotbalul s-a manelizat, „vedetele” din teren au devenit tot mai fitoase si mai lipsite de valoare, scandalurile de coruptie tot mai dese iar eu nu mai urmaream aproape deloc acest fenomen.
Dar cum Romania ca natiune are uneori noroc cu carul, pe la inceputul anilor 2000 se parea ca o noua generatie de fotbalisti crescuti in mizeria campionatului intern dar perfectionati in campionatele puternice din Europa, va calca pe urmele Generatiei de Aur iar locul cuplului Popescu-Hagi va fi luat acum de Mutu-Chivu.
Din pacate a fost doar o iluzie iar sambata am trait o mare si ultima dezamagire. Datorita infrangerii cu Serbia, echipa nationala nu numai ca a pierdut calificarea la Mondialele din 2010 dar actuala generatie de fotbalisti milionari care obisnuiesc sa petreaca mai mult timp prin cluburi decat la antrenament, a irosit ultima sansa de a mai demonstra ceva.
Iar eu, desi probabil ca voi continua sa urmaresc meciurile echipei nationale, o voi face fara nici un fel de pasiune.
Astept urmatoarea generatie.
Am 33 de ani, locuiesc in Timisoara si sunt de formatie economist.
Publicat la data de 29.3.2009, ora 8:58 am
khris> eu tre contrazic putin
meciul a fost foarte bun , iar nationala noastra a jucat f bine, e punctul meu de vedere
pe blog am facut si eu o analiza a meciului
JUCATORII MERITA FELICITATI
PITURCA NU TREBUIE SCHIMBAT
http://taifuns.blogspot.com/2009/03/tricolorii-merita-felicitati-piturca-nu.html
vom vedea dupa meciul de miercuri, dar fotbalul e un joc si trebuie sa ne bucuram de orice partida, chiar daca nu intitdeauna castigam
Publicat la data de 29.3.2009, ora 12:13 pm
taifun, permite-mi sa te contrazic si eu pe tine…Piturca afirma de fiecare data ca jucatori si-au facut treaba, dar na…nesansa ne-a facut sa pierdem. Acum inteleg ca fotbalul este un joc care necesita si ceva noroc, dar atunci unde este tehnica antrenorului si cum isi justifica el prezenta la nationala? Nu imi amintesc de nici un success rasunator cu el la carma nationalei.
Daca ma gandesc la trecut automat imi amintesc de meciul cu Columbia in Mondiale ’90 cand eram catalogati drept “nimeni” si am avut un succes rasunator.
Cred ca Romania nu mai are rabdare pana se schimba norocul lui Piturca si a nationalei inclusiv…
Publicat la data de 29.3.2009, ora 12:13 pm
@Taifun: nu are importanta cum am jucat, important este ca am pierdut calificarea. Si cred ca nu i-am fi batut pe sarbi nici daca am fi jucat doua zile.
Publicat la data de 29.3.2009, ora 12:37 pm
Nu stiu daca e corect ca atunci cand merg lucrurile prost cu echipa nationala sa ne dezicem de ea. Vorba aia cliseu: sa fim alaturi si la bine si la greu. In fond, cine suntem noi? Brazilia, Italia, Argentina, avem vreo performanta notabila in fotbalul asta la nivel de nationala. Au fost unii mai inchegati la un moment dat insa nu avem continuitate.
Publicat la data de 29.3.2009, ora 1:16 pm
@Calin: problema este ca nu prea vine nimic din urma. Mondialele din 2010 si Europenele din 2012 vor fi ultimele sanse pentru generatia Mutu/Chivu sa demonstreze ca pot obtine rezultate cu nationala. Prima (si cea mai importanta)oportunitate s-a dus. Cred ca ar trebui adus un antrenor strain mare.
@Cristian: in principiu ar trebui sa fim alaturi de echipa nationala si la bine si la greu numai ca dezamagirea este pe masura sperantelor pe care ni le-am pus in Mutu &co. Istoria nu va retine decat rezultatele, nimic altceva
Publicat la data de 29.3.2009, ora 1:32 pm
@khris : lasa-i pe “fotbalistii” din echipa nationala sa fie fitosi si sa se afiseze cu tot felul de masini care de care mai scumpe + “pasarica” aferenta (cred ca vine la pachet cu masina) si hai sa dam un fotbal ca in vremurile bune pe terenul de “la pompieri” … ce zici?
) ce vremuri domn’le… ce vremuri ….
Sanatate sa dea D-zeu … ciao
Publicat la data de 29.3.2009, ora 1:37 pm
La prima vedere, te-as suspecta ca te-ai tinut bine, daca pasiunea ti-ai lasat-o prada abia ultimului rezultat. Cand simptomele mortii “clinice” a unei pasiunii apar in timp, se intuiesc sau chiar se vad atat de clar incat simti cum se apropie pierderea ei, pana devine de-a dreptul previzibila, se pune neaparat problema daca mai poate fi vorba de pasiune. Cand conditionezi pasiunea de un ultim rezultat si constati ca s-a stins intr-o asemenea dezamagire, inseamna ca nu ti-ai evaluat corect sentimentul si ai avut nevoie de ultimul test de rezistenta doar pentru edificare. Cand lasi cu usurinta intransigenta sa ti-o gatuie astfel, poti sa-ti iei adio doar de la sansa sa mai realizezi ca de fapt pasiunea a fost aparenta.
Consider ca pasiunea adevarata este pe viata, nu dispare nicicum, nici macar cand crezi ca ai pierdut-o.
Pentru ea trebuie si merita sa lupti tocmai cand se afla in dificultate, nu sa-i conditionezi existenta si s-o transezi dupa rezultatele de moment. Cand exista, o pastrezi oricum, in diverse modalitati posibile (fie ca vrei, fie doar ti se pare ca nu), inclusiv si mai ales in memorie.
Criza echipei nationale (sau criza si fotbal pe paine, la nivel national), nu ne justifica sa spunem ca echipa noastra de suflet a dat de greu si ne-a distrus pasiunea pentru ea. E ca si cum am spune ca jumatatea noastra de suflet, in lipsa unor anume rezultate, nu mai justifica existenta pasiunii cand tocmai in momente de criza si-a gasit sa ne lase fara sursa de finantare pentru euforie, bautura si tigari. Intr-un asemenea situatii ar fi vorba de alte pasiuni: pt o partida buna, fara goluri …in buget, eventual bazata pe un contract prenuptial „avantajos” care ne tine „pasiunea” intr-o plasa cat a portzii …fara iesire, sau pur si simplu avem de-a face cu o intretinere …a „pasiunii”, conditionata de ce (rezultat) iese din ea.
Desigur, este o mare diferenta intre starea emotionala generata tot de pasiune, dintr-un meci cu miza, cu sanse reale pentru indeplinirea unei dorinte de inalt nivel national, si nedorita lupta pe post de aut-sider intr-o grupa de calificare.
Tocmai pasiunea nu trebuie renegata, ea ne determina sa ne straduim sa intelegem, sa luam atitudine si sa prevenim sau sa eliminam cauzele care ne aduc in nemultumire, neimplinire, chiar suferinta.
Cel putin cu Nasul tipic mafiei fotbalistice eterne si cu Pitzi-poanca de cazino, total compromisi si evident lipsiti de demnitatea prin care ar fi fost dorit sa ne lase in …pasiunea noastra (de mai multa vreme in urma), putem sa constatam doar nesimtirea lor, dependentza lor de clauzele contractului lor „prenuptial”, dominat de preocuparea lor sa urmareasca doar „ce le iese din asta”. Nicidecum nu au vreo legatura cu pasiunea noastra, a tuturor, cu semnificatiile ei multiple si profunde.
La ultima vedere, inteleg ca doar iti exteriorizezi nemultumirea, dezamagirea, dar esti departe de moartea anuntata. (de asta ar fi meritat sa abordezi seria de cauze).
Pasiunea exista, ne ajuta sa simtim pana si falsitatea in toate formele ei, „daca vrei, poti” s-o sesizezi in momentele de criza chiar incepand de la intonarea (in echipa) a imnului national si pana la mecanismele care ne etaleaza pe teren, urmare acelorasi realegeri de tip mafiot, o prestatie nedemna tocmai de pasiunea noastra …de necontestat.
Publicat la data de 29.3.2009, ora 1:40 pm
@Cosmin: ehe…
intre timp ne-am luat cu altele (cariera, bani) si am uitat de unde am pornit
Publicat la data de 29.3.2009, ora 1:49 pm
@Bascaliosul: nu te pot contrazice.
Intr-adevar, pasiunea este pe viata numai ca cu trecut 15 ani de la meciul cu Suedia iar noi nu am mai realizat nimic notabil de atunci. Eu unul m-am saturat sa tot sper ca vom fii din nou ce am fost, nu vreau sa traiesc din amintiri. In rest, excelent comentariul tau.
Publicat la data de 29.3.2009, ora 2:17 pm
Well, they suck.
Daca cineva zice ca nu ma uit la meciurile Romaniei pentru ca nu sunt roman adevarat, patriot etc, nu are decat sa ma pupe. Nu ma uit la meciurile Romaniei pentru ca nu e nimic interesant de vazut. Pam pam.
Publicat la data de 29.3.2009, ora 4:17 pm
eu totusi cred ca totul tine de atitudine si de felul in care esti motivat. nantionala nu a demonstrat nici in al 12-lea ceas nimik. cred ca aceasta este valoarea ekipei nationale si cu siguranta transferurile de stranieri non- valori in campionatul intern sunt principalele motive pentru lipsa de valoare a acestei ekipe
ar trebui sa incepem prin a judeca conducatorii de cluburi si nu jucatorii. asta e parerea mea!
Publicat la data de 29.3.2009, ora 4:36 pm
Articol nostalgic. O tristete “iremediabia” cuprinde toate generatia care a prins vechiul fotbal romanesc. Pe de alta parte ziaristii din Romania, tot mai multi, genereaza tristete comparabila in raport cu modul in care trateaza limba romana. Textul acesta este plin de mici drame in care gramatica pierde la diferenta de multe goluri. Doar un exemplu din prima fraza: corect este “in fata cinematografului…” si nu “in fata la cinematograful …” Ce face arbitrul?
Publicat la data de 29.3.2009, ora 5:58 pm
Cel mai bun articol daca se poate spune asa. ..Bravo toate felicitarile,asta ptr. ca ati reliefat exact cum stau lucrurile apropo de aceasta echpa nationala…Parca mi-ati citit gandurile cand ati scris ceea ce ati scris mai sus.Asta e adevarul pur adevarat si nimic nu se mai poate face..Astept si eu urmatoarea generatie si cine stie poate cea a copilului meu…Ne meritam soarta..PACAT
Publicat la data de 29.3.2009, ora 8:36 pm
De la meciul de la Sofia cu bulgarii ni s-a tras !
Daca atunci faceam macar un egal , acum eram cap de serie , si nu nimeream cu Franta !
Publicat la data de 29.3.2009, ora 8:42 pm
Pun pariu ca daca i-ar fi antrenat Mircea Lucescu , ar fi castigat.
Publicat la data de 29.3.2009, ora 9:16 pm
In cele 3 meciuri capitale pe care le-am jucat in aceste calificari s-a reflectat modul de abordare a vietii pe meleagurile carpato-danubiano-pontice:
meciul cu Lituania: a.. p-astia ii batem si fara sa ne prezentam… nu ne-am prezentt asa ca ne-au baut ei cu 3-0.
meciul cu Franta: avem 2-0 i-am batut, hai la discoteca, s-a terminat 2-2
meciul cu Serbia: 0 -2 pentru ei… nasol, daca nu dam gol dupa pauza.. 1-2… acum ori nicioadata, pe ei pe mama lor, cu catel cu purcel peste ei… 1-3… cit e diurna? ce mai conteaza ca mai dam un gol… 2-3
Publicat la data de 30.3.2009, ora 3:35 am
ei hai nu trebuie sa fim duri cu ei doar atat pot sa faca
Publicat la data de 30.3.2009, ora 8:48 am
dupa cum spunea si Vidici : avem echipa, n-avem antrenor !
pacat ca sunt fotbalisti chiar cu talent, n-au ei caracter mai nici 1, dar au experienta de fotbal in curtea scolii si pot mai mult decat atat
voi stiti ca rade toate lumea de noi ca avem la nationala selectioner cu dosar penal (sau in curs de a-si face) care-si petrece noptile prin cazinouri ?
ce “caractere” poate el sa aduca ? decat indivizi care-i seamana … mutu (alias cocaina), tamas (tocmai si-a reinnoit abonamentul la bodega) si tot asa …
bine ca ca stiu sa dea cu picioru in bila
Publicat la data de 30.3.2009, ora 11:00 am
ce ma distreaza aceste calcule: daca faceam nu stiu cat cu nu stiu cine atunci nimeream sa jucam cu nu stiu cine si…castigam sigur
adica nu echipa romaniei este de vina pt esecuri, ci FIFA, alte echipe, sistemul saa mai stiu eu cine
o echipa buna joaca cu oricine si are mai multe victorii decat infrangeri, indiferent cu cine pica in grupe; e atat de simplu
pur si simplu avem o echipa slaba, asta e
succes
Publicat la data de 30.3.2009, ora 2:09 pm
[...] Romania – Serbia 2:3 sau moartea unei pasiuni [...]
Publicat la data de 31.3.2009, ora 11:30 am
Taifun tata, mai lasa mentalitatea asta de roman “am jucat bine dar nu am avut noroc” ca nu duce nicaieri. In sport ca si in viata trebuie sa joci la victorie. Numai la victorie.
“Au jucat bine”…pai daca jucau bine castigau nene, ala era scopul jocului, numai romanul se bucura ca prostu ca am pierdut cu 0-1 (numai) la Brazila sa zicem. Bai vere, 0-1 ESTE INFRANGERE nu conteaza cu cine!
Khris, poate ar trebui sa faci o analiza a falimentului spre care se indreapta tara aia ca asa se vede din exterior: coruptie, saracie, valori scazute, fotbal de proasta calitate, moravuri de proasta calitate…si lista continua.!
Bai ce ma enerva asta, auzi la el “au jucat bine”!!